behliță sf [At: ȘEZ. V, 37 / V: blehni-, behlit (Pl: ~iți) sm -lini- / Pl: ~țe / E: nct] (Iht) 1 (Buc) Lăteț. 2 (Mol) Obleț. 3 (Mol) Boarcă. 4 (Mol) Plevușcă.

❍BEHLIȚĂ (pl. -ițe) sf. Mold. Bucov. 🐟 1 Peștișor de baltă cu solzi mari, de coloare verzuie, care se aseamănă prin forma corpului cu un puiu de plătică sau de caracudă; crește cel mult pînă la 8 cm. lungime (Rhodeus amarus) (🖼 435) ¶ 2 = PLEAVĂ3.

BEHLIȚĂ, behlițe, s. f. Nume dat mai multor specii de pești mici.

BEHLIȚĂ, behlițe, s. f. Nume dat mai multor specii de pești mici. – Comp. rus. bieglyi „repede”.

béhliță V. begliță.

behlit sm vz behliță

behniță sf vz behliță

blehniță sf vz behliță

behlit (behliță) m. și f. V. blehniță.

blehniță f. Mold. pește ce aduce cu un puiu de plătică sau de caracudă (Rhodeus amarus). [Și behliță, behlit = bâhlit, împuțit, acest pește mic fiind rău la gust].

bégliță, béhliță și béldiță f., pl. e (cp. cu rus. bĭeglyĭ, răpede, fugitiv. V. belhiță). Est. Numele a doi peștĭ; unu lătăreț, verzui, lung pînă la 8 c.m. și trăitor pin bălțĭ (rhódeus amarus), altu ceva maĭ mare, albicĭos și trăitor pin apele de munte (alburnus bipunctatus), numit și albioară în sud.

behliță (pește) (reg.) (desp. be-hli-) s. f., g.-d. art. behliței; pl. behlițe

behliță (reg.) (be-hli-) s. f., g.-d. art. behliței; pl. behlițe

behliță s. f. (sil. -hli-), g.-d. art. behliței; pl. behlițe

BEHLIȚĂ s. (IHT.; Rhodeus amarus) (reg.) râbiță, (prin Mold.) boarcă.

BEHLIȚĂ s. (IHT.; Rhodeus amarus) (reg.) rîbiță, (prin Mold.) boarcă.