râbiță¹ sf [At: LB / V: ranghiță, răb~, râmb~, rânchiță, rângață, rib~, rinchiță, ringhiță / Pl: ~țe, ~ți / E: bg рыбица, scr ribica, cf rs рыбец] (Reg) 1 (Iht) Porcușor (Gobio gobio). 2 (Iht) Behliță (2) (Rhodeus amarus). 3 Pește cu corpul alungit și turtit lateral, cu pete brune și o dungă aurie pe mijloc (Cobitis aurata balcanica). 4 (Iht) Plevușcă (Leucaspius delineatus). 5 (Îf righiță) Pește care se găsește în râurile mici și care seamănă cu țiparul, lung de cel mult 10 cm, nedefinit mai îndeaproape Si: ribițoancă.

râbiță f. pește din familia crapilor, cu carnea gustoasă, trăiește în ape dulci (Gobio fluviatilis). [Slav. RYBIȚA, peștișor].

rabiță sf vz râbiță¹

ranghiță sf vz râbiță¹

răbiță sf vz râbiță¹

râmbiță sf vz râbiță¹

rânchiță sf vz râbiță¹

rângață sf vz râbiță¹

rânghiță sf vz râbiță¹

ribiță² sf vz râbiță¹

rinchiță sf vz râbiță¹

rîbiță s.f. (reg) Nume dat mai multor specii de pești mici: a) porcușor (Gobio gobio); b) behliță (Rhodens amarus); c) plevușcă (Leucaspius delineatus). • pl. -e, -i. și rínchiță s.f. / <bg. рuбuца, scr. ribica.

ríbiță f., pl. e (sîrb. bg. ribica, peștișor, d. riba, pește. V. rîmnic). Birsa. Obleț, peștișor în general.

RÂBIȚĂ s. v. behliță, pietroșel, porcușor.

rîbiță s. v. BEHLIȚĂ. PIETROȘEL. PORCUȘOR.