12 definiții pentru behaviorism
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BEHAVIORISM s. n. Curent psihologic centrat pe studiul comportamentului, al relației exterioare stimul-răspuns; comportamentism. [Pr.: biheĭ-vi-o-] – Din engl. behaviorism, fr. béhaviorisme.
behaviorism sn [At: DEX2 / P: ~vi-o- / E: eg behaviorism, fr béhaviorisme] Teorie care pune la baza psihologiei comportamentul exterior, eliminând conștiința Si: comportamentism.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
behaviorism [biheivio’rism] s.n. (psih.) Teorie apărută la începutul sec. 20, promovată de J. B. Watson, care punea la baza psihologiei studiul comportamentului, al relației dintre stimul și răspuns, eliminînd din cercetarea psihologică conștiința, fenomenele vieții psihice interioare. • /<engl. behavio(u)rism, fr. béhaviorisme.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BEHAVIORISM s. n. Teorie care pune la baza psihologiei comportarea nediferențiată a omului și animalului față de un stimulent exterior organismului; comportamentism. [Pr.: -vi-o-] – Din engl. behaviorism, fr. béhaviorisme.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BEHAVIORISM s.n. Concepție psihologică, mecanicistă și agnostică, care consideră drept obiect al psihologiei comportamentul exterior, eliminînd conștiința; comportamentism. [Pron. -vi-o-. / < engl. behaviourism, fr. béhaviorisme, cf. engl. behaviour – comportare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BEHAVIORISM s. n. concepție care consideră psihologia ca știință a comportamentului, ignorând conștiința; comportamentism. (< engl. behaviourism, fr. béhaviorisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BEHAVIORISM n. Curent în psihologie, care consideră drept obiect exclusiv al acestei științe comportamentul exterior al individului, eliminând conștiința. /<fr. béhaviorism
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
behaviorism [beha pron. engl. biheĭ] (desp. -vi-o-) s. n., art. behaviorismul
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
behaviorism (angl.) [beha pron. biheĭ] (-vi-o-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
behaviorism s. m. (sil. -vi-o-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BEHAVIORISM s. (PSIH.) comportamentism.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BEHAVIORÍSM (< fr. {i}; {s} engl. behaviour „comportament”) s. n. Curent psihologic întemeiat de psihologul american J.B. Watson (1913), care reduce psihologia la studiul comportamentului, al relației dintre stimul și răspuns, eliminînd din cîmpul cercetării psihologice conștiința, fenomenele vieții psihice interioare.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -vi-o-rism
- pronunție: biheĭviorism
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
behaviorismsubstantiv masculin, substantiv neutru
- 1. Curent psihologic centrat pe studiul comportamentului, al relației exterioare stimul-răspuns. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: comportamentism
etimologie:
- behaviorism DEX '09 DEX '98 DN
- béhaviorisme DEX '09 DEX '98 DN