12 definiții pentru behaviorism

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BEHAVIORISM s. n. Curent psihologic centrat pe studiul comportamentului, al relației exterioare stimul-răspuns; comportamentism. [Pr.: biheĭ-vi-o-] – Din engl. behaviorism, fr. béhaviorisme.

behaviorism sn [At: DEX2 / P: ~vi-o- / E: eg behaviorism, fr béhaviorisme] Teorie care pune la baza psihologiei comportamentul exterior, eliminând conștiința Si: comportamentism.

behaviorism [biheivio’rism] s.n. (psih.) Teorie apărută la începutul sec. 20, promovată de J. B. Watson, care punea la baza psihologiei studiul comportamentului, al relației dintre stimul și răspuns, eliminînd din cercetarea psihologică conștiința, fenomenele vieții psihice interioare. • /<engl. behavio(u)rism, fr. béhaviorisme.

BEHAVIORISM s. n. Teorie care pune la baza psihologiei comportarea nediferențiată a omului și animalului față de un stimulent exterior organismului; comportamentism. [Pr.: -vi-o-] – Din engl. behaviorism, fr. béhaviorisme.

BEHAVIORISM s.n. Concepție psihologică, mecanicistă și agnostică, care consideră drept obiect al psihologiei comportamentul exterior, eliminînd conștiința; comportamentism. [Pron. -vi-o-. / < engl. behaviourism, fr. béhaviorisme, cf. engl. behaviour – comportare].

BEHAVIORISM s. n. concepție care consideră psihologia ca știință a comportamentului, ignorând conștiința; comportamentism. (< engl. behaviourism, fr. béhaviorisme)

BEHAVIORISM n. Curent în psihologie, care consideră drept obiect exclusiv al acestei științe comportamentul exterior al individului, eliminând conștiința. /<fr. béhaviorism

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

behaviorism [beha pron. engl. biheĭ] (desp. -vi-o-) s. n., art. behaviorismul

behaviorism (angl.) [beha pron. biheĭ] (-vi-o-) s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BEHAVIORISM s. (PSIH.) comportamentism.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BEHAVIORÍSM (< fr. {i}; {s} engl. behaviour „comportament”) s. n. Curent psihologic întemeiat de psihologul american J.B. Watson (1913), care reduce psihologia la studiul comportamentului, al relației dintre stimul și răspuns, eliminînd din cîmpul cercetării psihologice conștiința, fenomenele vieții psihice interioare.

Intrare: behaviorism
  • silabație: -vi-o-rism info
  • pronunție: biheĭviorism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • behaviorism
  • behaviorismul
  • behaviorismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • behaviorism
  • behaviorismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

behaviorismsubstantiv masculin, substantiv neutru

  • 1. Curent psihologic centrat pe studiul comportamentului, al relației exterioare stimul-răspuns. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.