11 definiții pentru beduin (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

beduín, ~ă [At: EMINESCU, P. 70 / Pl: ~i, ~e / E: fr bedouin] 1 smf Arab nomad din Peninsula Arabia și Africa de nord. 2 a Care aparține beduinilor (1). 3 a Referitor la beduini (1).

beduin, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. (la pl. m.) Populație arabă nomadă și seminomadă din Peninsula Arabia și din N Africii, de religie mahomedană; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2 adj. Care aparține beduinilor, privitor la beduini. • pl. -i, -e. /<fr. bédouin.

BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Arab nomad din Peninsula Arabia și din Africa de nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f. Persoană aparținînd unei populații de nomazi din Arabia și nordul Africii. Sînt, pașă, neam de beduin Și de la Bab-el-Mandeb vin, Să vînd pe El-Zorab. COȘBUC, P. I 108. Și, de-ar fi fost să nu te știu, De mult puteam să morUn beduin într-un pustiu, Sub lună călător. VLAHUȚĂ, P. 141. ◊ (Adjectival) Prin deșert străbat sălbatec mari familii beduine, Sorind viața lor de basme pe cîmpie risipiți. EMINESCU, O. I 45.

BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține unei populații nomade din Arabia și din Africa de Nord, privitor la această populație. 2. S. m. și f. Persoană care aparține unei populații nomade din Arabia și din Africa de Nord. – Fr. bédouin.

BEDUÍN1 ~ă (~i, ~e) Care aparține unei populații arabe nomade din Peninsula Arabă și din nordul Africii. [Sil. -du-i-] /<fr. bédouin

beduin a. și m. 1. Arab care trăiește în pustietate: prin deșert străbat sălbatec mari familii beduine EM.; 2. fig. om brutal.

*beduín, -ă s. (V. bidiviŭ). Arab nomad din Africa. Adj. De beduin: un trib beduin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

beduin adj. m., s. m., pl. beduini; adj. f., s. f. beduină, pl. beduine

beduín s. m., adj. m., pl. beduíni; f. sg. beduínă, g.-d. art. beduínei, pl. beduíne

Intrare: beduin (adj.)
beduin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beduin
  • beduinul
  • beduinu‑
  • bedui
  • beduina
plural
  • beduini
  • beduinii
  • beduine
  • beduinele
genitiv-dativ singular
  • beduin
  • beduinului
  • beduine
  • beduinei
plural
  • beduini
  • beduinilor
  • beduine
  • beduinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

beduin, beduiadjectiv

  • 1. Care aparține beduinilor, privitor la beduini. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Prin deșert străbat sălbatec mari familii beduine, Sorind viața lor de basme pe cîmpie risipiți. EMINESCU, O. I 45. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.