BEDUIN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f. Persoană aparținînd unei populații de nomazi din Arabia și nordul Africii. Sînt, pașă, neam de beduin Și de la Bab-el-Mandeb vin, Să vînd pe El-Zorab. COȘBUC, P. I 108. Și, de-ar fi fost să nu te știu, De mult puteam să mor – Un beduin într-un pustiu, Sub lună călător. VLAHUȚĂ, P. 141. ◊ (Adjectival) Prin deșert străbat sălbatec mari familii beduine, Sorind viața lor de basme pe cîmpie risipiți. EMINESCU, O. I 45.