Definiția cu ID-ul 897548:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. (Despre ton, voce) Cu care cineva batjocorește (ceva sau pe cineva), care ia în rîs; de batjocură, de ocară, insultător. Cine să ne pedepsească? întrebă un glas batjocoritor. DUMITRIU, B. F. 60. Unde sînt duhurile negre ale trecutului? A spus [domnul] cu voce jumătate prietenoasă, jumătate batjocoritoare. PAS, L. I 111. ◊ (Adverbial) Rînji batjocoritor: Undițile mele îs ascunse în stuh. SADOVEANU, N. F. 55. Cîrciumarul Busuioc zise batjocoritor:... Vezi că vodă cu boierii trăiește și n-are să se certe cu boierii de dragul tău, măi Toderică! REBREANU, R. I 139.