5 definiții pentru bantu (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÁNTU s. m. și f., adj. invar. 1. S. m. Persoană care face parte din populația africană negroidă, de o mare diversitate antropologică din Africa Ecuatorială și Meridională. 2. Adj. invar. Referitor la bantu (1) sau la limbile vorbite de această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de această populație. [Acc. și: bantú] – Din fr. Bantou.

BANTÚ s. m. invar., adj. invar. 1. S. m. invar. Populație africană negroidă, de o mare diversitate antropologică din Africa Ecuatorială și Meridională. 2. Adj. invar. Referitor la bantu (1) sau la limbile vorbite de această populație. [Acc. și: bántu] – Din fr. bantous.

BANTÚ / BÁNTU s. n. Populație negridă din Africa ecuatorială și de sud. ◊ limbi ~ = familie de limbi negro-africane cu structură gramaticală și lexic, apropiate. (<fr. bantou)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bántu / bantú adj. invar., s. m. și f., pl. bántu / bantú

bantú / bántu adj. invar., s.m.

Intrare: bantu (adj.)
bantu1 (adj.) adjectiv invariabil
  • pronunție: bantu, bantu
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOR
  • bantu
  • bant‑
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bantu (adj.)

etimologie: