5 definiții pentru bantu (art. -ul)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÁNTU s. m. și f., adj. invar. 1. S. m. Persoană care face parte din populația africană negroidă, de o mare diversitate antropologică din Africa Ecuatorială și Meridională. 2. Adj. invar. Referitor la bantu (1) sau la limbile vorbite de această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de această populație. [Acc. și: bantú] – Din fr. Bantou.

BANTÚ s. m. invar., adj. invar. 1. S. m. invar. Populație africană negroidă, de o mare diversitate antropologică din Africa Ecuatorială și Meridională. 2. Adj. invar. Referitor la bantu (1) sau la limbile vorbite de această populație. [Acc. și: bántu] – Din fr. bantous.

BANTÚ / BÁNTU s. n. Populație negridă din Africa ecuatorială și de sud. ◊ limbi ~ = familie de limbi negro-africane cu structură gramaticală și lexic, apropiate. (<fr. bantou)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bántu / bantú adj. invar., s. m. și f., pl. bántu / bantú

bantú / bántu adj. invar., s.m.

Intrare: bantu (art. -ul)
substantiv masculin (M94)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bantu
  • bantuul
  • bantuu‑
plural
  • bantu
genitiv-dativ singular
  • bantu
  • bantuului
plural
  • bantu
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)