9 definiții pentru bandură (cârpă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bandúră1 sf [At: VAIDA / V: -doră / Pl: ~re / E: nct] (Reg) 1 Cârpă de pânză groasă și aspră folosită pentru șters praful. 2 (Prt) Curvă.

BANDÚRĂ1, bandure, s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră. ♦ Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. – Et. nec.

BANDÚRĂ1, bandure, s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră. ♦ Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. – Et. nec.

BÁNDURĂ1, bandure, s. f. (Transilv.) Cîrpă de pînză groasă și aspră.

BANDÚRĂ1, bandure, s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bándură1 (cârpă, curvă) (reg.) s. f., g.-d. art. bándurei; pl. bándure

bándură (cârpă) s. f., g.-d. art. bándurei; pl. bándure


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÁNDURĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

bandură s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bandură, instrument cu coarde de formă ovală, cu tastiera* scurtă. Produce sunetele prin ciupirea corzilor, în număr de până la 50. Este specific folclorului ucrainean. Acordajul (1) în registrul (I) grav se face în cvarte* și secunde*, iar în registrul acut, în succesiune diatonică* sau cromatică*.

Intrare: bandură (cârpă)
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandură
  • bandura
plural
  • bandure
  • bandurele
genitiv-dativ singular
  • bandure
  • bandurei
plural
  • bandure
  • bandurelor
vocativ singular
  • bandură
  • banduro
plural
  • bandurelor

bandură (cârpă)

etimologie: