2 definiții pentru balada

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

baladá vb., ind. prez. 1. sg. baladéz, 3 sg. și pl. baladeáză

Intrare: balada
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • balada
  • baladare
  • baladat
  • baladatu‑
  • baladând
  • baladându‑
singular plural
  • baladea
  • baladați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • baladez
(să)
  • baladez
  • baladam
  • baladai
  • baladasem
a II-a (tu)
  • baladezi
(să)
  • baladezi
  • baladai
  • baladași
  • baladaseși
a III-a (el, ea)
  • baladea
(să)
  • baladeze
  • balada
  • baladă
  • baladase
plural I (noi)
  • baladăm
(să)
  • baladăm
  • baladam
  • baladarăm
  • baladaserăm
  • baladasem
a II-a (voi)
  • baladați
(să)
  • baladați
  • baladați
  • baladarăți
  • baladaserăți
  • baladaseți
a III-a (ei, ele)
  • baladea
(să)
  • baladeze
  • baladau
  • balada
  • baladaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)