15 definiții pentru bălti bălți


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălti1 vr [At: RĂDULESCU-CODIN / V: ~lți1 / Pzi: ~tesc / E: nct] (Reg) 1 (D. funii întinse) A se curba. 2 (D. construcții) A se surpa până la pământ. 3-4 (D. împletituri) A se slăbi și a se lăsa până la pământ.

bălti2 vt [At: SLAVICI, V. P. 47 / V: (reg) ~lți2 / Pzi: 3 ~tește / E: baltă + -i] (Rar; d. apă) A băltăci (2). corectată

BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar.; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar, despre apă) A se strînge multă la un loc, formînd o baltă; a stagna. Apa curge de-a lungul șanțului numai unde se strîmtează locul, aproape de viroagă și aproape de moară, iar mai departe... ea se băltește și aruncă podmol. SLAVICI, V. P. 47. – Variantă: bălțí vb. IV.

BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar, despre apă) A forma o baltă; a stagna. – Din baltă.

A SE BĂLTÍ se ~éște intranz. rar (despre apă) A stagna, formând o baltă; a face o baltă. /Din baltă

bălțésc v. intr. (d. baltă. Cp. cu lăbărțez). Rar. Stagnez: apa bălțește. V. refl. Ml. (băltesc). Mă las, mă destind: funia s’a bălțit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băltí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltéște, imperf. 3 sg. bălteá; conj. prez. 3 să bălteáscă

băltí vb., ind. prez. 3 sg. băltéște, 3 pl. băltésc, imperf. 3 sg. bălteá; conj. prez. 3 sg. și pl. bălteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: bălti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălti
  • băltire
  • băltit
  • băltitu‑
  • băltind
  • băltindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • băltește
(să)
  • băltească
  • băltea
  • bălti
  • băltise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • băltesc
(să)
  • băltească
  • bălteau
  • bălti
  • băltiseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălți
  • bălțire
  • bălțit
  • bălțitu‑
  • bălțind
  • bălțindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • bălțește
(să)
  • bălțească
  • bălțea
  • bălți
  • bălțise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • bălțesc
(să)
  • bălțească
  • bălțeau
  • bălți
  • bălțiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bălti bălți

  • 1. rar (Despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: stagna un exemplu
    exemple
    • Apa curge de-a lungul șanțului numai unde se strîmtează locul, aproape de viroagă și aproape de moară, iar mai departe... ea se băltește și aruncă podmol. SLAVICI, V. P. 47.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • baltă
    surse: DEX '09 DEX '98