18 definiții pentru bălțat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare; colorat fără gust. ♦ (Ir.) Îmbrăcat fără gust; îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.

bălțat2, ~ă [At: BIBLIA (1688), 221/5 / V: (reg) bal~ / Pl: ~ați, ~e / E: ml balteatus, -a, -um] 1-2 smf, a (Animal) care are părul de culori diferite. 3-4 smf, a (Animal) cu dungi sau cu pete de altă culoare Si: (rar) florean. 5 a (D. oameni) Deosebit2. 6 a (Înv) Colțat2. 7 a (D. haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare. 8 a Colorat fără gust. 9-10 a (Rar; îe) A fi cu mațele ~e A fi (rău sau) fățarnic. 11-12 a (Irn) Îmbrăcat (fără gust și) neasortat. 13 a (Pop) Îmbrăcat în haine orășenești. 14 a (Fig; d. noroc, lume etc.) În care nu te poți încrede.

bălțát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bălța] (Fam) 1 Bălțare (1). 2 Tărcare.

BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare; colorat fără gust. ♦ (Ir.) Îmbrăcat fără gust; (pop.) îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.

BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. 1. (Despre boi, vaci și alte animale, mai rar despre păsări) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau pete de altă culoare (de obicei mai deschise sau albe). V. pestriț. Grupe de vaci greoaie, bălțate negru și alb, se ridică la trecerea trenurilor, în marginea pășunilor, și au aerul că salută. SADOVEANU, O. A. II 186. Erau unsprezece bursucei... unii negri, alții murgi și alții bălțați. ODOBESCU, S. III 42. D-apoi un vițel bălțai? A rupt funea ș-a scăpat. TEODORESCU, P. P. 335. Ia voi, turcilor, să-mi dați Vro cincizeci de boi bălțați Cu vărgi negre pe spinare, Rotogoale Pe sub poale. TEODORESCU, P. P. 481. 2. (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu prea multe culori; colorat fără gust. Basma bălțată. ♦ (Popular, ironic, despre persoane) Îmbrăcat în haine boierești sau de oraș. Frunzuliță lemn uscat Aoleo, ciocoi bălțat, Sînt trei ani de cînd te cat. TEODORESCU, P. P. 293.

BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale, rar despre păsări) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. V. pestriț. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu prea multe culori; colorat fără gust. ♦ (Ir., despre oameni) Îmbrăcat fără gust; (pop.) îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.

BĂLȚÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre părul sau penajul animalelor) Care are pete sau dungi de altă culoare; tărcat. 2) (despre animale) Care are asemenea păr; tărcat. 3) fam. (despre haine, stofe, țesături etc.) Care este colorat fără gust, în prea multe culori țipătoare. Basma ~tă. ◊ A umbla după boi ~ți a umbla fără rost. /<lat. balteatus

bălțat a. 1. cu pete albe sau închise de mare întindere în mijlocul corpului (de vite); 2. fig. nestatornic, confuz: în lumea noastră bălțată EM. [Lat. BALTEATUS, încins cu un balț (= vărgat)].

bălțát, -ă adj. (lat. balteatus, încins, adică „vărgat”. V. balț). Cu pete marĭ albe pe trup: cal bălțat. Multicolor și fără gust: îmbrăcăminte bălțată. Fig. Iron. Amestecat, neomogen: societate bălțată. Moțat, breaz, distins în rău: nu fi așa de bălțat! V. breaz și peag.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bălțát adj. m., pl. bălțáți; f. bălțátă, pl. bălțáte

bălțát adj. m., pl. bălțáți; f. sg. bălțátă, pl. bălțáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂLȚÁT adj. 1. împestrițat, pătat, pestriț, tărcat, (pop.) prian, (înv. și reg.) pistrui, (reg.) pric, priu, tărcuș, (Transilv. și Bucov.) alaciu, (prin Transilv.) cheș, (Ban.) șar, (prin Ban.) șălean, (prin Olt. și Ban.) șerguiat, (prin Transilv.) șvaițăr. (Animal, păr ~.) 2. v. vărgat.

BĂLȚÁT adj. v. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, variabil.

bălțat adj. v. CAPRICIOS. INCONSTANT. INSTABIL. NECONSTANT. NESTABIL. NESTATORNIC. SCHIMBĂCIOS. SCHIMBĂTOR. VARIABIL.

BĂLȚAT adj. 1. pătat, pestriț, tărcat, (pop.) prian, (înv. și reg.) pistrui, (reg.) pric, priu, tărcuș, (Transilv. și Bucov.) alaciu, (prin Transilv.) cheș, (Ban.) șar, (prin Ban.) șălean, (prin Olt. și Ban.) șerguiat, (prin Transilv.) șvaițăr. (Animal, păr ~.) 2. dungat, tărcat, vărgat, (rar) zebrat, (pop.) învîrstat, pestriț, vîrstat, (reg.) vîrcat, (prin Ban., Transilv. și Olt.) șergat. (Un obiect ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bălțát, -ă, bălțați, -te, adj. – (despre animale) Cu părul sau cu penele de diferite culori. ♦ (onom.) Bălțat, nume de familie în Maramureș. ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Lat. balteatus „încins, încununat” < lat. balteus „centură, curea, bici” (Pușcariu, CDDE, cf. DER; MDA); din (îm)bălța (< balț „legătură”) (Mihăilă, 1974). Cuv. rom. > ucr. balec „pestriț” (Candrea) și magh. belc (Bakos, 1982).

bălțát, -ă, adj. – (despre animale) Cu părul sau cu penele de diferite culori. – Lat. balteatus „încins, încununat” (Pușcariu, Candrea-Densusianu, DA); Din rom. provine ucr. balec „pestriț” (Candrea) și magh. belc (Bakos 1982).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BĂLȚÁȚ, -Ă, (lat. balteatus) adj. 1. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori deschise formînd pete. ♦ (Substantivat, f.) Bălțată românească = rasă de taurine cu însușiri mixte (lapte și carne), creată în Transilvania, Banat și Bucovina la sfîrșitul sec. 19 și începutul sec. 20, prin încrucișarea vacilor locale din rasa sură de stepă cu tauri simmenthal. De culoare bălțată albă cu galben, vacile au în medie o greutate de 550 kg și o producție anuală de 3.000 l lapte. 2. Ir. Cu prea multe culori; format din elemente eterogene; îmbrăcat fără gust.

Intrare: bălțat
bălțat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălțat
  • bălțatul
  • bălțatu‑
  • bălța
  • bălțata
plural
  • bălțați
  • bălțații
  • bălțate
  • bălțatele
genitiv-dativ singular
  • bălțat
  • bălțatului
  • bălțate
  • bălțatei
plural
  • bălțați
  • bălțaților
  • bălțate
  • bălțatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bălțat

  • 1. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tărcat 4 exemple
    exemple
    • Grupe de vaci greoaie, bălțate negru și alb, se ridică la trecerea trenurilor, în marginea pășunilor, și au aerul că salută. SADOVEANU, O. A. II 186.
      surse: DLRLC
    • Erau unsprezece bursucei... unii negri, alții murgi și alții bălțați. ODOBESCU, S. III 42.
      surse: DLRLC
    • D-apoi un vițel bălțat? A rupt funea ș-a scăpat. TEODORESCU, P. P. 335.
      surse: DLRLC
    • Ia voi, turcilor, să-mi dați Vro cincizeci de boi bălțați Cu vărgi negre pe spinare, Rotogoale Pe sub poale. TEODORESCU, P. P. 481.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare; colorat fără gust.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Basma bălțată.
        surse: DLRLC
    • 1.2. ironic Îmbrăcat fără gust; îmbrăcat în haine orășenești.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Frunzuliță lemn uscat Aoleo, ciocoi bălțat, Sînt trei ani de cînd te cat. TEODORESCU, P. P. 293.
        surse: DLRLC

etimologie: