7 definiții pentru bălăngănit (s.n.) bălăncănit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.

BĂLĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.

bălăngănit1 sn [At: LUNGEANU, ap. CADE / V: ~ncă~1, ~lâncărit1, ~ărit / Pl: ~uri / E: bălăngăni] 1-3 Bălăngănire (1-3). 4-5 Sunetul produs de (clopot sau de) balangă 6-11 Bălăbănire (1-6). 12 Legănare.

BĂLĂNGĂNÍT s. n. Sunetul clopotului (de la biserică). Bălăngănitul clopotelor.

BĂLĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a se bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică).

bălăncănit1 sn vz bălăngănit1


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: bălăngănit (s.n.)
bălăngănit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăngănit
  • bălăngănitul
  • bălăngănitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bălăngănit
  • bălăngănitului
plural
vocativ singular
plural
bălăncănit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăncănit
  • bălăncănitul
  • bălăncănitu‑
  • bălăncăni
  • bălăncănita
plural
  • bălăncăniți
  • bălăncăniții
  • bălăncănite
  • bălăncănitele
genitiv-dativ singular
  • bălăncănit
  • bălăncănitului
  • bălăncănite
  • bălăncănitei
plural
  • bălăncăniți
  • bălăncăniților
  • bălăncănite
  • bălăncănitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bălăngănit (s.n.) bălăncănit

  • 1. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Bălăngănitul clopotelor.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi bălăngăni
    surse: DEX '98 DEX '09