10 definiții pentru bălălău (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălălău2, ~aie [At: CREANGĂ, P. 322 / Pl: ~ăi, ~laie / E: bălălăi + -ău] (Reg) 1-3 a Bălăbănit2 (1-3). 4-5 smf Prostănac care umblă cu mâinile bălăbănind. 6 sn Variantă a jocului bâza.

BĂLĂLẮU adj. (Reg.) Care se bălăbănește (1). ♦ (Substantivat, m.) Om moale, prost, neghiob. – Bălălăi + suf. -ău.

BĂLĂLẮU adj. invar. (Reg.) Care se bălăbănește (1). ♦ (Substantivat, m.) Om moale, prost, neghiob. – Bălălăi + suf. -ău.

BĂLĂLẮU adj. invar. (Regional) Care se leagănă greoi, la întîmplare, bălălăind) bănînăind. Ivan atunci se întoarce iar cu fața-n jos, cu capul bălălău într-o parte. CREANGĂ, P. 322.

BĂLĂLẮU adj. invar. (Reg.) Care se bălăbănește (1). – Din bălălăi + suf. -ău.

bălălău n. și a. 1. bănănăitul clopotelor; 2. șovăind: cu capul bălălău într’o parte CR.

bălălắŭ adv. (d. bălălăĭesc). Fam. Bălălăind, clătinîndu-te șovăind: îi atîrnă mînile bălălăŭ, umbla bălălăŭ.

pălălău2, ~ăie[1] a vz bălălău

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!bălălắu (reg.) adj. m., s. m.

Intrare: bălălău (adj.)
bălălău2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A114.1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălălău
  • bălălăul
  • bălălău‑
  • bălălaie
  • bălălaia
plural
  • bălălăi
  • bălălăii
  • bălălaie
  • bălălaiele
genitiv-dativ singular
  • bălălău
  • bălălăului
  • bălălaie
  • bălălaiei
plural
  • bălălăi
  • bălălăilor
  • bălălaie
  • bălălaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bălălău (adj.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ivan atunci se întoarce iar cu fața-n jos, cu capul bălălău într-o parte. CREANGĂ, P. 322.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bălălăi + sufix -ău.
    surse: DEX '98 DEX '09