8 definiții pentru bălăcit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălăcit1 sn [At: HEM 2995 / Pl: ~uri / E: bălăci] Bălăceală.

BĂLĂCÍT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

BĂLĂCÍT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

BĂLĂCÍT s. n. bălăcire.

BĂLĂCÍT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂLĂCÍT s. v. bălăcire.

BĂLĂCIT s. bălăcire. (~ lui în rîu.)

Intrare: bălăcit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăcit
  • bălăcitul
  • bălăcitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bălăcit
  • bălăcitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bălăcit (s.n.)

etimologie:

  • vezi bălăci
    surse: DEX '98 DEX '09