11 definiții pentru bălăceală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Joacă, zbenguială prin apă (la scăldat). – Bălăci + suf. -eală.

bălăcea sf [At: PAMFILE, J. I, 58 / Pl: ~celi / E: bălăci + -eală] Zbenguială (mai mult joacă) în apă (la scăldat) Si: bălăcire (1), bălăcit1, (rar) bălăcitură.

BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Joacă, zbenguială prin apă (la scăldat). – Bălăci + suf. -eală.

BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Mișcare, joc cu mîinile și cu picioarele prin apă la scăldat. Bălăceala e bucuria copiilor.

BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Mișcare, joc cu mâinile și cu picioarele prin apă (la scăldat). – Din bălăci + suf. -eală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bălăceálă s. f., g.-d. art. bălăcélii; pl. bălăcéli

bălăceálă s. f., g.-d. art. bălăcélii; pl. bălăcéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂLĂCEÁLĂ s. (reg.) știobâlcăială, știobâlcăit, (prin Munt.) tâlbâcâială, tâlbâcâit. (~ prin apă.)

BĂLĂCEA s. (reg.) știobîlcăială, știobîlcăit, (prin Munt.) tîlbîcîială, tîlbîcîit. (~ prin apă.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bălăceală, bălăceli s. f. vorbărie fără sens

Intrare: bălăceală
bălăceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăcea
  • bălăceala
plural
  • bălăceli
  • bălăcelile
genitiv-dativ singular
  • bălăceli
  • bălăcelii
plural
  • bălăceli
  • bălăcelilor
vocativ singular
plural

bălăceală

etimologie:

  • Bălăci + sufix -eală.
    surse: DEX '09