4 definiții pentru bălăbănit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălăbănit1 sn [At: DA / E: bălăbăni] (Pfm) 1-6 Bălăbănire (1-6).

BĂLĂBĂNÍT1 s. n. Faptul de a (se) bălăbăni.V. bălăbăni.

BĂLĂBĂNÍT1 s. n. Faptul de a (se) bălăbăni.V. bălăbăni.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: bălăbănit (s.n.)
bălăbănit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăbănit
  • bălăbănitul
  • bălăbănitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bălăbănit
  • bălăbănitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bălăbănit (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) bălăbăni.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi bălăbăni
    surse: DEX '98 DEX '09