6 definiții pentru bălăbănit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLĂBĂNÍT1 s. n. Faptul de a (se) bălăbăni.V. bălăbăni.

BĂLĂBĂNÍT1 s. n. Faptul de a (se) bălăbăni.V. bălăbăni.

bălăbănit1 sn [At: DA / E: bălăbăni] (Pfm) 1-6 Bălăbănire (1-6).

bălăbănit1 s.n. Faptul de a (se) bălăbăni. • /v. bălăbăni.

bălăbănit2, adj. (despre mers, pași) Care este legănat, șovăitor. • pl. -ți, -te. /v. bălăbăni.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: bălăbănit (s.n.)
bălăbănit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăbănit
  • bălăbănitul
  • bălăbănitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bălăbănit
  • bălăbănitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălăbănitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) bălăbăni. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi bălăbăni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.