7 definiții pentru bălăbăneală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălăbăneálă sf [At: BARCIANU / Pl: ~eli / E: bălăbăni + -eală] (Pfm) 1-6 Bălăbănire (1-6) Si: bănănăială (1-6), bălălăială.

BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers nesigur, mișcare înceată, legănată sau împleticită. – Bălăbăni + suf. -eală.

BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers nesigur, mișcare înceată, legănată sau împleticită. – Bălăbăni + suf. -eală.

BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers, mișcare legănată (ca de om beat). Îi înveselea pe aceștia bălăbăneala lui Ion. PAS, L. I 27.

BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers, mișcare legănată. – Din bălăbăni + suf. -eală.

BĂLĂBĂNEÁLĂ ~éli f. Mers nesigur, legănat și poticnit. /a se bălăbăni + suf. ~eală


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bălăbăneálă s. f., g.-d. art. bălăbănélii; pl. bălăbănéli

bălăbăneálă s. f., g.-d. art. bălăbănélii; pl. bălăbănéli

Intrare: bălăbăneală
bălăbăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăbănea
  • bălăbăneala
plural
  • bălăbăneli
  • bălăbănelile
genitiv-dativ singular
  • bălăbăneli
  • bălăbănelii
plural
  • bălăbăneli
  • bălăbănelilor
vocativ singular
plural