19 definiții pentru băieș băiaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂIÉȘ, băieși, s. m. Lucrător într-o mină (de aur); miner. – Baie2 + suf. -aș.

băiéș sm [At: (a. 1644) HEM 2887 / V: -iaș2, (reg) -băneș / P: bă-ieș / Pl: ~i / E: baie2 + -aș] 1 (Îrg) Lucrător într-o mină1 Si: ciocănaș, miner, ocnaș. 2 (îrg) Proprietar al unei mine. 3-4 (Reg) Lucrător la o carieră (de var sau) de piatră. 5 (Îrg) Țigan aurar. 6 (Trs; Ban) Meșteșugar (țigan) care face obiecte din lemn sau din nuiele.

băiéș1 s.m. 1 Lucrător într-o mină (de aur). 2 (reg.) Proprietar al unei mine. 3 (reg.) Lucrător la o carieră de piatră sau de var. • pl. -i. și băiáș s.m. /baie2 + -.

BĂIÉȘ, băieși, s. m. Lucrător într-o mină (de aur). – Baie2 + suf. -aș.

BĂIÉȘ2, băieși, s. m. (Mai ales în Transilv.) Lucrător într-o mină. Eram muncitor băieș, Meșter tînăr fără greș. CORBEA, în POEZ. N. 133. Băieșul coboară la sute de metri în pămînt să caute aur. BOGZA, Ț. 52. – Variantă: băiáș (SBIERA, P. 322) s. m.

BĂIÉȘ, băieși, s. m. (Reg.) Lucrător într-o mină. – Din baie2 + suf. -aș.

BĂIÉȘ ~i m. Muncitor care lucrează într-o mină (de aur). /baie + suf. ~aș

BĂIEȘ s.m. (Ban.) Țigan aurar, zlătar. Benyesh. (…) Zingarus vagabundus. AC, 330. Etimologie: baie + suf. -aș. Vezi și baie. substantiv masculin

băiáș2 sm vz băieș

băiáș1 s.m. Bărbat care servește într-o baie publică. • pl. -ieși. și (reg.) băiéș s.m. /baie1 + -.

BĂIÁȘ1 s. m. v. băieș2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băiéș (miner) (reg.) s. m., pl. băiéși

băiéș (lucrător într-o mină) s. m., pl. băiéși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

băiéș, băieși, s.m. – 1. Lucrător în mină; miner: „... acolo îs tare mulți băieși care scot aurul din munți...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 229). 2. Băimărean: „Pintea (...) moarte împrăștie-mprejur. Zeci și sute de băieși, jandari și cotune mor” (idem, pag. 227). ♦ (onom.) Băeș, Băieș, Băieșu, nume de familie (17 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din baie „mină” + suf. -aș (DLRM, DEX, MDA).

băiéș, -i, s.m. – Lucrător în mină; miner. – Din baie „mină” + -eș.

Intrare: băieș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băieș
  • băieșul
  • băieșu‑
plural
  • băieși
  • băieșii
genitiv-dativ singular
  • băieș
  • băieșului
plural
  • băieși
  • băieșilor
vocativ singular
  • băieșule
  • băieșe
plural
  • băieșilor
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băiaș
  • băiașul
  • băiașu‑
plural
  • băieși
  • băieșii
genitiv-dativ singular
  • băiaș
  • băiașului
plural
  • băieși
  • băieșilor
vocativ singular
  • băiașule
  • băieșe
plural
  • băieșilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

băieș băiaș

  • 1. Lucrător într-o mină (de aur).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: miner 2 exemple
    exemple
    • Eram muncitor băieș, Meșter tînăr fără greș. CORBEA, în POEZ. N. 133.
      surse: DLRLC
    • Băieșul coboară la sute de metri în pămînt să caute aur. BOGZA, Ț. 52.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Baie + sufix -aș.
    surse: DEX '09 DEX '98