18 definiții pentru băiaș băieș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie1 publică. – Baie + suf. -aș.

băiáș1 sm [At: (sec. XVII) HEM III, A. 35 / P: bă-iaș / Pl: ~ieși / E: baie1 + -aș] Persoană care pregătește baia1 (3) într-o baie1 (7) publică.

băiáș1 s.m. Bărbat care servește într-o baie publică. • pl. -ieși. și (reg.) băiéș s.m. /baie1 + -.

BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie1 publică. – Baie+ suf. -aș.

BĂIÁȘ2, băieși, s. m. Cel care pregătește baia și servește într-o baie publică. – Variantă: băiéș s. m.

BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie publică. – Din baie1 + suf. -aș.

BĂIÁȘ băiéși m. Lucrător însărcinat cu deservirea clienților într-o baie publică. /baie + suf. ~aș

băiaș m. 1. lucrător la o baie sau mină; 2. slugă la o baie de scăldat.

băĭáș m. (d. baie; ung. bányás. Cp. cu lăĭaș). Servitor la o baie. Lucrător de mină (baie), miner. – În est băĭeș.

băiéș1 s.m. 1 Lucrător într-o mină (de aur). 2 (reg.) Proprietar al unei mine. 3 (reg.) Lucrător la o carieră de piatră sau de var. • pl. -i. și băiáș s.m. /baie2 + -.

BĂIÉȘ1 s. m. v. băiaș2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băiáș (lucrător la o baie publică) (înv.) s. m., pl. băiéși

băiáș (persoană care servește într-o baie publică) s. m., pl. băiéși

băiáș, -ă, băiéși, -e, s. m. și f. Locuitor din Baia de Aramă (menționat în capitolul Nume proprii geografice și nume de locuitori).[1]

  1. Probabil incorectă referirea exclusivă la Baia de Aramă. Denumirea „băiaș” ar putea fi la fel de corectă pentru locuitorii din Baia Sprie, Baia de Arieș etc. — raduborza

Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

băiáș (băiéș), băiáși, băiéși, s.m. (reg.) 1. miner 2. țigan lingurar, zlătar.

Intrare: băiaș
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băiaș
  • băiașul
  • băiașu‑
plural
  • băieși
  • băieșii
genitiv-dativ singular
  • băiaș
  • băiașului
plural
  • băieși
  • băieșilor
vocativ singular
  • băiașule
  • băieșe
plural
  • băieșilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băieș
  • băieșul
  • băieșu‑
plural
  • băieși
  • băieșii
genitiv-dativ singular
  • băieș
  • băieșului
plural
  • băieși
  • băieșilor
vocativ singular
  • băieșule
  • băieșe
plural
  • băieșilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

băiaș băieș

  • 1. Bărbat care servește într-o baie publică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Baie + sufix -aș.
    surse: DEX '09