7 definiții pentru băițuit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui.V. băițui.

BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui.V. băițui.

băițuit1 sn [At: Nom. MIN. 345 / P: băi-țu-it / Pl: ~uri / E: băițui] Băițuire.

băițuít s.n. Faptul de a băițui. • pl. -uri. /v. băițui.

BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. Băițuitul bibliotecii. Etajeră băițuită.

BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. [Pr.: băi-]


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: băițuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băițuit
  • băițuitul
  • băițuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • băițuit
  • băițuitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

băițuit (s.n.)

  • 1. Acțiunea de a băițui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Băițuitul bibliotecii.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi băițui
    surse: DEX '98 DEX '09