7 definiții pentru băcăuan (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂCĂUÁN, -Ă, băcăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Bacău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Bacău ori băcăuanilor (1), referitor la municipiul sau județul Bacău ori la băcăuani. [Pr.: -că-uan] – Bacău (n. pr.) + suf. -an.

băcăuan, ~ă sm, a [At: DEX2 / P: ~că-uan / Pl: ~i, ~e / E: Bacău + -an] 1-8 (Persoană) care este născută și crescută în municipiul sau județul Bacău. 9-12 (Persoană) care locuiește în municipiul sau județul Bacău.

BĂCĂUÁN, -Ă, băcăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Bacău. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau județul Bacău. [Pr.: -că-uan] – Bacău (n. pr.) + suf. -an.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băcăuán (-uan) adj. m., s. m., pl. băcăuáni; adj. f. băcăuánă, pl. băcăuáne

băcăuán adj. m., s. m. (sil. -că-uan), pl. băcăuáni; f. sg. băcăuánă, pl. băcăuáne

Intrare: băcăuan (s.m.)
  • silabație: bă-că-uan
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băcăuan
  • băcăuanul
  • băcăuanu‑
plural
  • băcăuani
  • băcăuanii
genitiv-dativ singular
  • băcăuan
  • băcăuanului
plural
  • băcăuani
  • băcăuanilor
vocativ singular
  • băcăuanule
  • băcăuane
plural
  • băcăuanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

băcăuan

  • 1. substantiv masculin Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Bacău.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. adjectiv Care aparține municipiului sau județului Bacău ori băcăuanilor (1.), referitor la municipiul sau județul Bacău ori la băcăuani.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: