8 definiții pentru bâzoi (coardă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂZÓI1, bâzoaie, s. n. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai jos a unor instrumente muzicale. – Bâz + suf. -oi.

bâzói2 [At: MARIAN, INS. 217 / V: (Ban) ~oniu sn / Pl: ~ism, ~oaie sn / E: bâz + -oi] 1 sm (Ent; Ban) Viespe. 2 sn (Reg) Parte a cimpoiului ce produce bâzâiala specifică instrumentului. 3 sn (Pop) Coarda cu timbrul cel mai jos a unor instmmente muzicale. 4 sn (Reg; îe) A ține cuiva -ul A cânta basul. 5 sn (îae; fig) A aproba pe cineva. 6 sn (Îae; fig) A imita pe cineva.

BÂZÓI s. n. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai de jos a unor instrumente muzicale. – Bâz + suf. -oi.

BÂZÓI s. n. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai jos a unui instrument muzical. – Din bâz + suf. -oi.

bâzoiu n. 1. bâzăit, sbârnăitură; 2. sunetul de bas al cobzei: una în coarda subțire începu a cânta, altul bâzoiul ținea PANN. [V. bâz!].

bîzói n., pl. oaĭe (d. bîz). Dîrloĭ, basu cimpoiuluĭ, fluĭeru care scoate bîzîiala lui caracteristică cu nota fundamentală re). A ține bîzoĭu, a ținea isonu (hangu), fig., a secunda, a imita, a aproba. Bîrzoi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bâzói2 (pop.) (coardă la instrumente muzicale) s. n., pl. bâzoáie

bâzói (partea cimpoiului) s. n., pl. bâzoáie

Intrare: bâzoi (coardă)
bâzoi2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâzoi
  • bâzoiul
  • bâzoiu‑
plural
  • bâzoaie
  • bâzoaiele
genitiv-dativ singular
  • bâzoi
  • bâzoiului
plural
  • bâzoaie
  • bâzoaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bâzoi (coardă)

  • 1. popular Coarda cu timbrul cel mai jos a unor instrumente muzicale.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Bâz + sufix -oi.
    surse: DEX '98 DEX '09