9 definiții pentru bâzâitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂZÂITOÁRE, bâzâitori, s. f. Jucărie de copii care produce un bâzâit. [Pr.: -zâ-i-] – Din bâzâi + suf. -(i)toare.

BÂZÂITOÁRE ~óri f. Jucărie care produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor. [Sil. -zâ-i-] /a bâzâi + suf. ~toare

BÎZÎITOÁRE, bîzîitori, s. f. Jucărie de copii care, cînd e învîrtită în aer, produce un bîzîit ușor. – Pronunțat: -zî-i-.

bâzăitoare f. mic instrument, făcut dintr’o coaje de nucă, cu care copiii de țărani sbârnăe iarna.

bîzîitoáre, f. pl. orĭ. Lucru care bîzîĭe, ca aparatu care produce sunetu la oboĭ, la cimpoĭ, la flautu păstorilor italieni saŭ ca pana de gîscă saŭ ca cotoru frunzei de bostan, pe care copiiĭ îl spintecă și-l fac să bîzîĭe suflînd în el. (V. ance, carabă, pițigoaĭe, îmbucătură). Cîrîitoare (o jucărie copilărească).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bâzâitoáre (rar) (-zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâitórii; pl. bâzâitóri

bâzâitoáre s. f., g.-d. art. bâzâitórii; pl. bâzâitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂZÂITOÁRE s. sfârâitoare, (reg.) sfârâiac, sfârâioc. (~ cu care se joacă copiii.)

BÎZÎITOARE s. sfîrîitoare, (reg.) sfîrîiac, sfîrîioc. (~ cu care se joacă copiii.)

Intrare: bâzâitoare
bâzâitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâzâitoare
  • bâzâitoarea
plural
  • bâzâitori
  • bâzâitorile
genitiv-dativ singular
  • bâzâitori
  • bâzâitorii
plural
  • bâzâitori
  • bâzâitorilor
vocativ singular
plural