9 definiții pentru bârligat zbârligat îmbârligat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bârligat, ~ă a [At: ȘEZ. V. 38 / V: s~ / Pl: ~ați, ~e / E: bârliga] 1 (D. coada sau coamele animalelor) Adus în sus pe spate Si: încârligat. 2 (Fig) Răsucit.

BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.

BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.

BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Despre coada animalelor) Cu vârful în sus, încârligat. [Var.: îmbârligat, -ă adj.] – V. bârliga.

BÂRLIGÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A BÂRLIGA. 2) fam. (despre nas) Care are vârful întors în sus; cârn. /v. a bârliga

bârligat a. Mold. încovoiat: codița cea bârligată a dracului CR. [Origină necunoscută].

BÎRLIGÁTĂ, bîrligate, adj. (Despre coada animalelor) Ridicată (și încîrligată) în sus; îmbîrligată. – V. bîrliga.

BÎRLIGÁT, -Ă, bîrligați, -te, adj. (Despre coada sau coarnele animalelor, mai rar despre mustățile sau nasul oamenilor) Adus în sus; încîrligat, răsucit. Berbeci cu coarne bîrligate.Mustățile îi erau albe, bîrligate în sus, semețe ca niște peri de lup. CAMILAR, TEM. 89. [Dracul] începe a-și purta codița cea bîrligată pe la nasul unchiașului. CREANGĂ, P. 53. – Variante: îmbîrligát, -ă (VLAHUȚĂ O. A. 350), zbîrligát, -ă (VISSARION, B. 245) adj.

ÎMBÎRLIGÁT, -Ă adj. v. bîrligat.

ZBÎRLIGÁT, -Ă adj. v. bîrligat.

Intrare: bârligat
bârligat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârligat
  • bârligatul
  • bârligatu‑
  • bârliga
  • bârligata
plural
  • bârligați
  • bârligații
  • bârligate
  • bârligatele
genitiv-dativ singular
  • bârligat
  • bârligatului
  • bârligate
  • bârligatei
plural
  • bârligați
  • bârligaților
  • bârligate
  • bârligatelor
vocativ singular
plural
zbârligat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârligat
  • zbârligatul
  • zbârligatu‑
  • zbârliga
  • zbârligata
plural
  • zbârligați
  • zbârligații
  • zbârligate
  • zbârligatele
genitiv-dativ singular
  • zbârligat
  • zbârligatului
  • zbârligate
  • zbârligatei
plural
  • zbârligați
  • zbârligaților
  • zbârligate
  • zbârligatelor
vocativ singular
plural
îmbârligat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbârligat
  • ‑mbârligat
  • îmbârligatul
  • îmbârligatu‑
  • ‑mbârligatul
  • ‑mbârligatu‑
  • îmbârliga
  • ‑mbârliga
  • îmbârligata
  • ‑mbârligata
plural
  • îmbârligați
  • ‑mbârligați
  • îmbârligații
  • ‑mbârligații
  • îmbârligate
  • ‑mbârligate
  • îmbârligatele
  • ‑mbârligatele
genitiv-dativ singular
  • îmbârligat
  • ‑mbârligat
  • îmbârligatului
  • ‑mbârligatului
  • îmbârligate
  • ‑mbârligate
  • îmbârligatei
  • ‑mbârligatei
plural
  • îmbârligați
  • ‑mbârligați
  • îmbârligaților
  • ‑mbârligaților
  • îmbârligate
  • ‑mbârligate
  • îmbârligatelor
  • ‑mbârligatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bârligat zbârligat îmbârligat

  • 1. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus.
    exemple
    • Berbeci cu coarne bârligate.
      surse: DLRLC
    • Mustățile îi erau albe, bîrligate în sus, semețe ca niște peri de lup. CAMILAR, TEM. 89.
      surse: DLRLC
    • [Dracul] începe a-și purta codița cea bîrligată pe la nasul unchiașului. CREANGĂ, P. 53.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi bârliga
    surse: DEX '09 DLRM NODEX