16 definiții pentru băjenărit (s.n.)
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BĂJENĂRIT s. n. (Înv.) Băjenie. [Var.: bejănărit s. n.] – V. băjenări.
BĂJENĂRIT s. n. (Înv.) Băjenie. [Var.: bejănărit s. n.] – V. băjenări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
băjenărit1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 119 / V: (rar) bejin~, (înv) bej~, (reg) bejăn~ / E: bejenări] 1-3 (Înv) Băjenie (1-3). 4 (Rar) Emigrare. 5-8 Băjenărie1 (5-8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
băjenărít2, -ă adj. (înv.; despre oameni) Care își părăsea, vremelnic, casa, ținutul, țara din cauza unor invazii, a unor persecuții, a unor catastrofe etc. Țăranii băjenăriți s-au retras în munți. • pl. -ți, -te. /v. băjenări.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
băjenărít1 s.n. (înv.) Băjenie. • și bejănărít s.n. /v. băjenări.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
†BĂJENĂRIT... sbst. – BĂJENIE: pe la gări se văd figuri triste, dezolate, și grămezi de bagaje, ca pe vremea băjenăritului (VLAH.) [băjenări].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BĂJENĂRIT1 s. n. (Învechit și arhaizant) Băjenie. (Atestat în forma bejănărit) Dar spre-a Romanului parte de ce se apropia, Hroiot, aflînd pustii sate, a-nțelege nu putea Care poate fi pricina acelui bejănărit. NEGRUZZI, S. I 119. – Variantă: bejănărit s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂJENĂRIT s. n. (Înv. și arh.) Băjenie. [Var.: bejănărit s. n.] – V. băjenări.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BEJĂNĂRIT s. n. v. băjenărit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BEJĂNĂRIT s. n. v. băjenărit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BEJĂNĂRIT s. n. v. băjenărit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BEJĂNĂRIT s. n. v. băjenărit.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
bejănărit sn vz băjenărit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bejănărit s.n. v. băjenărit1.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
bejenărít (est) și băjenărít (vest) n., pl. urĭ (d. bejenăresc). Vechĭ. Bejenie, bejenărire. – În est. pop. bejă-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
băjenărit (înv.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
băjenărit (înv.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
băjenărit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BĂJENĂRIT s. v. fugă, pribegie, refugiu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
băjenărit s. v. FUGĂ. PRIBEGIE. REFUGIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DLRLC, DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
băjenăritsubstantiv neutru
-
- Dar spre-a Romanului parte de ce se apropia, Hroiot, aflînd pustii sate, a-nțelege nu putea Care poate fi pricina acelui bejănărit. NEGRUZZI, S. I 119. DLRLC
-
etimologie:
- băjenări DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.