24 de definiții pentru avangardă (mil.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVANGARDĂ, (1) avangărzi, (2) avangarde, s. f. 1. (Adesea fig.) Unitate sau subunitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de siguranță. ◊ Loc. adj. De avangardă = a) care merge în frunte, care conduce; b) care luptă împotriva formelor și a tradițiilor consacrate (în literatură și artă). 2. Mișcare literară, artistică etc. care joacă (prin noutățile aduse) rol de precursor. – Din fr. avant-garde.

avangardă sf [At: BELDIMAN, E. 75 / V: (înv) ~guardie, ~gvardie, ~ntg~ / Pl: ~gărzi / E: fr avant-garde] 1 (Sub)unitate militară care se deplasează în fața forțelor principale, ca element de siguranță Si: (înv; iuz) strajă. 2 (Fig) Înaintaș. 3 (Fig) Apărător. 4 (Îla) De ~ Care merge în frunte. 5 (Îal) Care conduce. 6 (Fig; îal) Care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate (în artă). 7 (Fig) Mișcare artistică inovatoare. 8 (Fig) Mișcare artistică având rol de precursor pentru alte mișcări moderniste.

*AVANGARDĂ (pl. -arde și -ărzi) sf. 🎖️ Parte a unui corp de armata ce merge înainte, în frunte; fig.: avangarda criticilor se pune în marș (VLAH.) [fr. avant-garde].

AVANGARDĂ, avangărzi, s. f. (Adesea fig.) Subunitate sau unitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de siguranță. ◊ Loc. adj. De avangardă = a) care merge în frunte, care conduce; b) care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate (în literatură și artă). ♦ Mișcare literară, artistică etc. care joacă (prin noutățile aduse) rol de precursor. – Din fr. avant-garde.

AVANGARDĂ, avangărzi, s. f. Grup sau detașament de ostași care merge în fruntea unei trupe în mișcare, deschizîndu-i drumul. ◊ Fig. Partidul este avangarda proletariatului, avangarda care cîrmuiește nemijlocit, el este conducătorul. LENIN, la STALIN, O. VIII 43. Proletarii din lumea întreagă își strîng tot mai mult rîndurile în jurul avangărzii socialismului internațional, în jurul speranței și reazimului întregii omeniri progresisteUniunea Republicilor Sovietice Socialiste. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 329. ◊ Loc. adv. În avangarda... = în fruntea... Acel care rămîne în urmă din punct de vedere politico-ideologic, care trăiește din formulele învățate, care nu simte noul, nu va putea să pășească în avangarda maselor de oameni ai muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2693. ◊ Loc. adj. De avangardă = care merge în frunte, care conduce, călăuzește; deschizător de drum. [Lenin] a fundamentat în chip strălucit rolul partidului de avangardă al proletariatului, ca forță care îndrumează și conduce toate organizațiile de masă ale proletariatului. LUPTA DE CLASĂ. 1953, nr. 1-2, 31. ◊ Detașamentul de avangardă al clasei muncitoarepartidul marxist-leninist. Purtătorul acestei teorii, purtătorul conștiinței socialiste este detașamentul de avangardă al proletariatului, este partidul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 124, 3/3. – Scris și: (după franțuzește, nerecomandabil) avantgardă.

AVANGARDĂ, avangărzi, s. f. (Adesea fig.) Grup sau detașament de ostași care merge în fruntea unei trupe în mișcare, deschizîndu-i drumul. ◊ Loc. adj. De avangardă = care merge în frunte, care conduce. ◊ Loc. adv. În avangarda... = în fruntea... ♦ (Adjectival, în expr.) Detașamentul de avangardă al clasei muncitoare = partidul marxist-leninist. – Fr. avant-garde.

AVANGARDĂ s.f. 1. Detașament care se trimite în fruntea unei trupe în marș spre a o asigura împotriva unui atac prin surprindere. ♦ (Fig.) Grup care se află în frunte. ◊ De avangardă = care merge în frunte, care conduce; în avangardă = în frunte. 2. Avangardism. ◊ Curent de avangardă = curent cultural cu tendințe avangardiste. [Pl. -gărzi, -garde. / < fr. avant-garde, cf. rus. avangard].

AVANGARDĂ s. f. 1. detașament care se trimite în fruntea unei trupe în marș spre a face siguranța pe direcția de deplasare a acesteia. 2. clasă, grup social, organizație politică conducătoare, care se situează pe pozițiile cele mai înaintate în cadrul unei mișcări sociale, politice, naționale etc. ♦ de ~ = care merge, care conduce. 3. mișcare literar-artistică complexă și eterogenă, care, afișând o respingere totală a formelor consacrate și a tradiției, proclamă ostentativ și polemic necesitatea înnoirii, asumându-și rol de precursor; avangardism. (< fr. avant-garde)

AVANGARDĂ ~ărzi f. Unitate sau subunitate militară care se deplasează înaintea forțelor principale pentru a le asigura securitatea. ◊ De ~ principal; de frunte. [G.-D. avangărzii] /<fr. avant-garde

*avangárdă f., pl. e și ărzĭ (fr. avantgarde). Garda din aintea armateĭ în mers. V ariergardă.

AVANGUARDIE sf. 🎖️ = AVANGARDĂ [avangardă + guardie].

avan-gardă f. partea armatei care merge înainte: straja dinainte, fruntea oștii.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

avangardă2 (detașament militar) s. f., g.-d. art. avangărzii; pl. avangărzi

avangardă1 (detașament militar) s. f., g.-d. art. avangărzii; pl. avangărzi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AVANGARDĂ s. 1. (MIL.) (rar) antegardă, (înv.) strajă. 2. v. avangardism.

AVANGARDĂ s. (MIL.) (rar) antegardă, (înv.) strajă.

Intrare: avangardă (mil.)
avangardă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avangardă
  • avangarda
plural
  • avangărzi
  • avangărzile
genitiv-dativ singular
  • avangărzi
  • avangărzii
plural
  • avangărzi
  • avangărzilor
vocativ singular
plural
avantgardă substantiv feminin
substantiv feminin (F62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avantgardă
  • avantgarda
plural
  • avantgărzi
  • avantgărzile
genitiv-dativ singular
  • avantgărzi
  • avantgărzii
plural
  • avantgărzi
  • avantgărzilor
vocativ singular
plural
avangvardie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
avanguardie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

avangardă, avangărzisubstantiv feminin

  • 1. adesea figurat Unitate sau subunitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de siguranță; grup care se află în frunte. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Partidul este avangarda proletariatului, avangarda care cîrmuiește nemijlocit, el este conducătorul. LENIN, la STALIN, O. VIII 43. DLRLC
    • format_quote Proletarii din lumea întreagă își strîng tot mai mult rîndurile în jurul avangărzii socialismului internațional, în jurul speranței și reazimului întregii omeniri progresiste – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 329. DLRLC
    • 1.1. Detașamentul de avangardă al clasei muncitoare = partidul marxist-leninist. DLRLC
      • format_quote Purtătorul acestei teorii, purtătorul conștiinței socialiste este detașamentul de avangardă al proletariatului, este partidul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 124, 3/3. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În avangarda... = în fruntea... DLRLC DN
      • format_quote Acel care rămîne în urmă din punct de vedere politico-ideologic, care trăiește din formulele învățate, care nu simte noul, nu va putea să pășească în avangarda maselor de oameni ai muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2693. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De avangardă = care merge în frunte, care conduce. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote [Lenin] a fundamentat în chip strălucit rolul partidului de avangardă al proletariatului, ca forță care îndrumează și conduce toate organizațiile de masă ale proletariatului. LUPTA DE CLASĂ. 1953, nr. 1-2, 31. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De avangardă = care luptă împotriva formelor și a tradițiilor consacrate (în literatură și artă). DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.