opțiuni
  • info

10 definiții pentru autorizare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTORIZARE, autorizări, s. f. Faptul de a autoriza. [Pr.: a-u-] – V. autoriza.

AUTORIZARE, autorizări, s. f. Faptul de a autoriza. [Pr.: a-u-] – V. autoriza.

autorizare sf [At: MON. OF. (1906) / P: a-u~ / Pl: ~zări / E: autoriza] 1 Învestirea cuiva cu o autoritate (8) publică Si: învestitură, (rar) autorizat1 (1), (înv) împuternicire. 2 Acordare a dreptului de a face ceva Si: autorizație (1), îngăduire, permisiune, (rar) autorizat1 (2), (înv) îndrituire.

*AUTORIZARE, *AUTORIZAȚIUNE, *AUTORIZAȚIE sf. 1 Faptul de a autoriza 2 Împuternicire [fr.].

AUTORIZARE, autorizări, s. f. Faptul de a autoriza; împuternicire. – Pronunțat: a-u-.

AUTORIZARE, autorizări, s. f. Faptul de a autoriza; împuternicire. [Pr.: a-u-]

AUTORIZARE s.f. Acțiunea de a autoriza. [< autoriza].

*autorizațiúne f. (fr. autorisation). Acțiunea de a autoriza. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

autorizare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autorizării; pl. autorizări

autorizare (a-u-) s. f., g.-d. art. autorizării; pl. autorizări

autorizare s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autorizării; pl. autorizări

Intrare: autorizare
autorizare substantiv feminin
  • silabație: a-u- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autorizare
  • autorizarea
plural
  • autorizări
  • autorizările
genitiv-dativ singular
  • autorizări
  • autorizării
plural
  • autorizări
  • autorizărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autorizare, autorizărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi autoriza DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.