autorizare sf [At: MON. OF. (1906) / P: a-u~ / Pl: ~zări / E: autoriza] 1 Învestirea cuiva cu o autoritate (8) publică Si: învestitură, (rar) autorizat¹ (1), (înv) împuternicire. 2 Acordare a dreptului de a face ceva Si: autorizație (1), îngăduire, permisiune, (rar) autorizat¹ (2), (înv) îndrituire.