7 definiții pentru autopolenizare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOPOLENIZARE, autopolenizări, s. f. (Bot.) Polenizare a florilor cu propriul lor polen; autofecundare, autofecundație, cleistogamie. [Pr.: a-u-] – Auto1- + polenizare.
autopolenizare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~zări / E: auto1- + polenizare] Polenizare cu polen propriu, rezultat din staminele aceleiași flori în care se află și pistilul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOPOLENIZARE, autopolenizări, s. f. (Bot.) Polenizare a florilor închise cu propriul lor polen; autofecundare, autofecundație, cleistogamie. [Pr.: a-u-] – Auto1- + polenizare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUTOPOLENIZARE s.f. Polenizare cu polen propriu, rezultat din staminele aceleiași flori în care se află și pistilul. [După fr. autopollinisation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOPOLENIZARE s. f. polenizare directă cu polenul propriu, la florile hermafrodite; cleistogamie. (după fr. autopollinisation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autopolenizare s. f. (sil. a-u-) → polenizare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AUTOPOLENIZARE s. (BOT.) cleistogamie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-u-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
autopolenizare, autopolenizărisubstantiv feminin
- 1. Polenizare a florilor cu propriul lor polen. DEX '09 DNsinonime: autofecundare autofecundație cleistogamie
etimologie:
- Auto- + polenizare DEX '09 DEX '98