opțiuni
  • info

12 definiții pentru autofecundare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOFECUNDARE, autofecundări, s. f. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ. [Pr.: a-u-] – Auto1- + fecundare (după fr. autofécondation).

AUTOFECUNDARE, autofecundări, s. f. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ. [Pr.: a-u-] – Auto1- + fecundare (după fr. autofécondation).

autofecundare sf [At: DA ms / P: a-u-to~ / Pl: ~dări / E: autofecunda] (Blg) Fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ, la unele plante și specii inferioare de animale Si: (rar) autofecundat1, autofecundație.

AUTOFECUNDARE, autofecundări, s. f. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare prin sine însuși.

AUTOFECUNDARE, autofecundări, s. f. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare prin sine însuși. – Din auto1- + fecundare (după fr. autofécondation).

AUTOFECUNDARE s.f. Acțiunea de fecundare prin sine însuși, care are loc la unele viețuitoare inferioare. [Cf. fr. autofécondation].

AUTOFECUNDARE s. f. fuziune a doi gameți de sex diferit, generați de același individ; autofecundație. (după fr. autofécondation)

AUTOFECUNDARE ~ări f. Fecundare prin sine însăși care are loc la unele viețuitoare inferioare. /auto- + fecundare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

autofecundare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autofecundării; pl. autofecundări

autofecundare (a-u-) s. f., g.-d. art. autofecundării; pl. autofecundări

autofecundare s. f. (sil. a-u-) → fecundare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AUTOFECUNDARE s. (BIOL.) autofecundație, autogamie. (~ este frecventă la plante.)

AUTOFECUNDARE s. (BIOL.) autogamie. (~ este frecventă la plante.)

Intrare: autofecundare
autofecundare substantiv feminin
  • silabație: a-u- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autofecundare
  • autofecundarea
plural
  • autofecundări
  • autofecundările
genitiv-dativ singular
  • autofecundări
  • autofecundării
plural
  • autofecundări
  • autofecundărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autofecundare, autofecundărisubstantiv feminin

  • 1. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: autofecundație autogamie
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.