11 definiții pentru autofecundare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOFECUNDÁRE, autofecundări, s. f. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ. [Pr.: a-u-] – Auto1- + fecundare (după fr. autofécondation).

AUTOFECUNDÁRE, autofecundări, s. f. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ. [Pr.: a-u-] – Auto1- + fecundare (după fr. autofécondation).

autofecundare sf [At: DA ms / P: a-u-to~ / Pl: ~dări / E: autofecunda] (Blg) Fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ, la unele plante și specii inferioare de animale Si: (rar) autofecundat1, autofecundație.

AUTOFECUNDÁRE, autofecundări, s. f. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare prin sine însuși.

AUTOFECUNDÁRE, autofecundări, s. f. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare prin sine însuși. – Din auto1- + fecundare (după fr. autofécondation).

AUTOFECUNDÁRE s.f. Acțiunea de fecundare prin sine însuși, care are loc la unele viețuitoare inferioare. [Cf. fr. autofécondation].

AUTOFECUNDÁRE s. f. fuziune a doi gameți de sex diferit, generați de același individ; autofecundație. (după fr. autofécondation)

AUTOFECUNDÁRE ~ări f. Fecundare prin sine însăși care are loc la unele viețuitoare inferioare. /auto- + fecundare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autofecundáre (a-u-) s. f., g.-d. art. autofecundắrii; pl. autofecundắri

autofecundáre s. f. (sil. a-u-) → fecundare


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTOFECUNDÁRE s. (BIOL.) autofecundație, autogamie. (~ este frecventă la plante.)

AUTOFECUNDARE s. (BIOL.) autogamie. (~ este frecventă la plante.)

Intrare: autofecundare
autofecundare substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autofecundare
  • autofecundarea
plural
  • autofecundări
  • autofecundările
genitiv-dativ singular
  • autofecundări
  • autofecundării
plural
  • autofecundări
  • autofecundărilor
vocativ singular
plural

autofecundare

  • 1. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: autofecundație autogamie

etimologie: