autoflagelație sf [At: DA ms / V: (înv) ~iune / P: a-u~ / Pl: ~ii / E: auto¹- + flagelație] 1-3 Autoflagelare (1-3).

AUTOFLAGELAȚIE, autoflagelații, s. f. Autoflagelare. – Din auto¹- + flagelație.

AUTOFLAGELAȚIE s.f. Autoflagelare. [Gen. -iei. / cf. fr. autoflagellation].

AUTOFLAGELAȚIE s. f. autoflagelare. (< fr. autoflagellation)

autoflagelațiune sf vz autoflagelație

autoflagelație (desp. a-u-to-fla-, -ți-e) s. f., art. autoflagelația (desp. -ți-a), g.-d. art. autoflagelației; pl. autoflagelații, art. autoflagelațiile (desp. -ți-i-) corectat(ă)

autoflagelație (a-u-to-fla-, -ți-e) s. f., art. autoflagelația (-ți-a), g.-d. art. autoflagelației; pl. autoflagelații, art. autoflagelațiile (-ți-i-)

autoflagelație s. f. (sil. a-u-to-fla-) → flagelație

AUTOFLAGELAȚIE s. (BIS.) autoflagelare. (~ unui calugăr.)

AUTOFLAGELAȚIE s. (BIS.) autoflagelare. (~ unui călugăr.)