9 definiții pentru autocrator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autocratór sm, a [At: DOSOFTEI, V. S. 17/2 / P: a-u~ / S și: afto~ / V: -avt- / Pl: ~i / E: ngr αυτοϰράτωρ] 1-6 Autocrat (1-6).

AUTOCRÁTOR, autocratori, s. m. (Înv.) Autocrat. [Pr.: a-u-] – Din ngr. autokrátor.

AUTOCRÁTOR, autocratori, s. m. (Înv.) Autocrat. [Pr.: a-u-] – Din ngr. autokrátor.

AUTOCRÁTOR, autocratori, s. m. (Înv. și arh.) Autocrat. [Pr.: a-u-] – Ngr. autokrator.

AUTOCRÁTOR s. m. 1. titlu dat, în Grecia antică, deținătorilor unei autorități absolute. 2. bazileu ~ = (la Bizanț) titlu oficial al împăratului. (< fr. autocrator, gr. autokrator)

*autocrát, -ă s. (vgr. autokratés, d. autós, însumĭ, și kratéo, domnesc). Suveran absolut. – Vechĭ aftocrátor și autocrátor (ngr. aftokrátor și vgr. auto-).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autocrátor (înv.) (a-u-to-cra-) s. m., pl. autocrátori

autocrátor s. m. (sil. a-u-to-cra-), pl. autocrátori


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTOCRÁTOR s. v. autocrat, potentat.

autocrator s. v. AUTOCRAT. POTENTAT.

Intrare: autocrator
autocrator substantiv masculin
  • silabație: a-u-, -cra-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autocrator
  • autocratorul
  • autocratoru‑
plural
  • autocratori
  • autocratorii
genitiv-dativ singular
  • autocrator
  • autocratorului
plural
  • autocratori
  • autocratorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)