8 definiții pentru autocor (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOCÓR, -Ă, autocori, -e, s. m. și f., adj. (Plantă) care își împrăștie semințele prin deschiderea bruscă a fructelor. [Pr.: a-u-] – Din germ. Autochore.
autocor, ~ă sf, af [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~i, ~e / E: ger Autochore, fr autochore, it autocoro] 1-2 (Plantă) care împrăștie semințele prin deschiderea bruscă a fructelor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOCÓR, -Ă adj., s.f. (Plantă) care împrăștie semințele prin deschiderea bruscă a fructelor. [Cf. fr. autochore, it. autocoro].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOCÓRĂ, autocore, s. f., adj. (Plantă) care își împrăștie semințele prin deschiderea bruscă a fructelor. [Pr.: a-u-] – Din germ. Autochore.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUTOCÓRĂ adj., s. f. (plantă) ale cărei semințe se răspândesc fără intervenția factorilor externi. (< fr. autochore)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autocor (desp. a-u-) adj. m., pl. autocori; f. autocoră, pl. autocore
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!autocor (a-u-) adj. m., pl. autocori; f. autocoră, pl. autocore
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autocóră s. f., adj. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autocórei; pl. autocóre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-u-
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
autocor, autocorisubstantiv masculin autocor, autocorăadjectiv autocoră, autocoresubstantiv feminin
- 1. (Plantă) care își împrăștie semințele prin deschiderea bruscă a fructelor. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- Autochore DEX '98 DEX '09