3 definiții pentru autobiciuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
autobiciuire sf [At: DA ms / P: a-u~ / Pl: ~ri / E: autobiciui] 1 Biciuire de către sine însuși Si: (rar) autobiciuit1 (1). 2 (Fig) Autoflagelare (3).
AUTOBICIUIRE s.f. Faptul de a se autobiciui. [< autobiciui].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autobiciuire s. f., pl. autobiciuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: autobiciuire
autobiciuire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
autobiciuire, autobiciuirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se autobiciui. DNsinonime: autoflagelare
etimologie:
- autobiciui DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.