AUTOBASCULANTĂ, autobasculante, s. f. Autocamion prevăzut cu benă basculantă. [Pr.: a-u-] – Auto²- + basculantă.

autobasculantă sf [At: DN³ / P: a-u~ / Pl: ~te / E: auto²- + basculantă] Autocamion prevăzut cu benă basculantă.

AUTOBASCULANTĂ, autobasculante, s. f. Autocamion prevăzut cu benă basculantă. [Pr.: a-u-] – Auto² + basculantă.

AUTOBASCULANTĂ s.f. Autocamion prevăzut cu benă basculantă. [Et. incertă].

AUTOBASCULANTĂ s. f. autocamion prevăzut cu benă basculantă. (< auto² + basculantă)

autobasculantă s. f. Autocamion cu benă basculantă ◊ „[...] I.M., șofer pe autobasculanta 31-TR-247 [...]” Sc. 27 XI 73 p. 2. ◊ „[...] coloșii șoselelor – autobasculantele [...]” R.l. 5 XII 84 p. 5; v. și 28 VIII 79 p. 2 (din auto2- + basculantă; D.Tr.; FC I 139; DEX, DN3)

AUTOBASCULANTĂ ~e f. Autocamion prevăzut cu benă basculantă. /auto + basculantă

autobasculantă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autobasculantei; pl. autobasculante

autobasculantă (a-u-) s. f., g.-d. art. autobasculantei; pl. autobasculante

autobasculantă s. f. (sil. a-u-), pl. autobasculante