autobasculantă s. f. Autocamion cu benă basculantă ◊ „[...] I.M., șofer pe autobasculanta 31-TR-247 [...]” Sc. 27 XI 73 p. 2. ◊ „[...] coloșii șoselelor – autobasculantele [...]” R.l. 5 XII 84 p. 5; v. și 28 VIII 79 p. 2 (din auto2- + basculantă; D.Tr.; FC I 139; DEX, DN3)