AURĂRIE, aurării, s. f. 1. (Colectiv) Obiecte de aur. L-au vîrît întăi într-un ceardac, apoi într-o tindă lungă, după aceea într-o odaie cu aurării pe păreți. SADOVEANU, Z. C. 267. [în ladă] puse dalbele odoare, Veșmintele și aurăria toată. MURNU, O. 135. 2. (Popular, învechit) Mină de aur. – Pronunțat: a-u-.