13 definiții pentru aurit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aurit2, ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. II, 136 / P: a-u~ / Pl: ~ii / E: auri] 1 Acoperit2 cu un strat subțire de aur. 2 Țesut2 cu aur (34). 3 Brodat2 cu aur (34). 4 (Pex) Asemănător cu aurul (1). 5 (Pex) De aur (1). 6 (Fig) Luminat2. 7-10 (Fig) Auriu (1-4). 11 a (D. fructe; spc) Rumen. 12 (Fig) Strălucit2. 13 (Fig) Fericit2. 15 (Îe) A-i fi gura ~ă A face o prevestire favorabilă (și împlinită).

AURÍT, -Ă, auriți, -te, adj. (Adesea fig.) Acoperit cu un strat subțire de aur (1) sau imitând poleiala aurului. ◊ Expr. Fie-ți (sau să-ți fie etc.) gura aurită! = să se realizeze ceea ce spui! A avea gura aurită, se zice despre cineva care prevede cuiva realizarea unor lucruri favorabile. ♦ Cusut sau țesut cu fir de aur (1) sau auriu. [Pr.: a-u-] – V. auri.

AURÍT, -Ă, auriți, -te, adj. (Adesea fig.) Acoperit cu un strat subțire de aur (1) sau imitând poleiala aurului. ◊ Expr. Fie-ți (sau să-ți fie etc.) gura aurită! = să se realizeze ceea ce spui! A avea gura aurită, se zice despre cineva care prevede cuiva realizarea unor lucruri favorabile. ♦ Cusut sau țesut cu fir de aur (1) sau auriu. [Pr.: a-u-] – V. auri.

AURÍT, -Ă, auriți, -te, adj. 1. Suflat cu aur, poleit sau imitînd poleiala aurului. A adus de nu se știe unde șase cerbi, cu coarne aurite. PAS, L. I 121. Perdelele-s lăsate și lampele aprinse; În sobă arde focul, tovarăș mîngîios, Și cadrele-aurite ce de păreți sînt prime Sub palidă lumină apar misterios. ALECSANDRI, P. A. 109. ♦ (În basme) De aur. Palaturi aurite. ALECSANDRI, P. I 191. ◊ Expr. Fie-ți gura aurită = fie cum zici, să se realizeze ceea ce spui. 2. Țesut sau cusut cu fir de aur (sau imitînd firele de aur). Peste zobonul de stofă aurită purta un benișel de felendreș. NEGRUZZI, S. I 145. 3. De culoarea aurului, imitînd aurul, auriu. Tu ai plete aurite. ALECSANDRI, P. P. 27. În pustiul arid necheza calul frumos, strălucit, îmbătat de lumina aurită a soarelui. EMINESCU, N. 26. Și se duse ca să vadă De i-a dat dumnezeu roadă Și de-i grîul răsărit Și de-i spicul aurit. TEODORESCU, P. P. 145. 4. Fig. Strălucit, frumos, strălucitor. Auritele lumi ale închipuirii. VLAHUȚĂ, O. A. 109. În toată ziua el îi promitea că taina sufletului său își va avea sfîrșitul, că el o va lua de soție, că o soartă aurită o așteaptă. EMINESCU, N. 40. Zînă drăgălașă cu glasul aurit. ALECSANDRI, P. A. 109. – Pronunțat: a-u-.

AURÍT, -Ă, auriți, -te, adj. (Adesea fig.) Suflat, poleit cu aur sau imitând poleiala aurului. ◊ Expr. Fie-ți (sau să-ți fie) gura aurită! = să se realizeze ceea ce spui! ♦ Cusut sau țesut cu fir de aur sau auriu. – V. auri.

aurit n. 1. poleit, suflat cu aur: tron aurit; 2. auriu: cu păr aurit; 3. fig. dorit, ales: atunci vă veți ’ntoarce la vremile aurite EM.

aurít, -ă adj. Poleit cu aur. – Fals și foarte urît daurit (după fr. doré).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AURÍT adj. (pop.) înaurit, întraurit. (Vas ~.)

AURIT adj. (pop.) înaurit, întraurit. ( Vas ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AUREA MEDIOCRITAS (lat.) aurita cale de mijloc – Horațiu, „Ode”, II, 10, 5. Îndemn la modestie și la cumpătare. Astăzi, persiflare a mediocrității.

MEDIEȘU AURIT, com. în jud. Satu Mare, situată în Câmpia Someșului, pe dr. văii Someșului; 6.674 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul M.A.). Expl. de balast (în satul Lojib). În satul M.A., menționat documentar în 1271, se află o biserică în stil gotic (sec. 15) și un castel (1620-1657) în stilul Renașterii transilvănene, rămas în ruină după al doilea război mondial. Pe terit. ei s-a descoperit o importantă așezare și o necropolă, aparținând dacilor liberi din NV Daciei romane (sec. 3).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea gura aurită expr. a prevedea un eveniment fericit

Intrare: aurit (adj.)
aurit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aurit
  • auritul
  • auritu‑
  • auri
  • aurita
plural
  • auriți
  • auriții
  • aurite
  • auritele
genitiv-dativ singular
  • aurit
  • auritului
  • aurite
  • auritei
plural
  • auriți
  • auriților
  • aurite
  • auritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aurit (adj.)

  • 1. adesea figurat Acoperit cu un strat subțire de aur sau imitând poleiala aurului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: auriu înaurit întraurit 5 exemple
    exemple
    • A adus de nu se știe unde șase cerbi, cu coarne aurite. PAS, L. I 121.
      surse: DLRLC
    • Perdelele-s lăsate și lampele aprinse; În sobă arde focul, tovarăș mîngîios, Și cadrele-aurite ce de păreți sînt prins Sub palidă lumină apar misterios. ALECSANDRI, P. A. 109.
      surse: DLRLC
    • Tu ai plete aurite. ALECSANDRI, P. P. 27.
      surse: DLRLC
    • În pustiul arid necheza calul frumos, strălucit, îmbătat de lumina aurită a soarelui. EMINESCU, N. 26.
      surse: DLRLC
    • Și se duse ca să vadă De i-a dat dumnezeu roadă Și de-i grîul răsărit Și de-i spicul aurit. TEODORESCU, P. P. 145.
      surse: DLRLC
    • 1.1. în basme De aur.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Palaturi aurite. ALECSANDRI, P. I 191.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie Fie-ți (sau să-ți fie etc.) gura aurită! = să se realizeze ceea ce spui!
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie A avea gura aurită, se zice despre cineva care prevede cuiva realizarea unor lucruri favorabile.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.4. Cusut sau țesut cu fir de aur sau auriu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Peste zobonul de stofă aurită purta un benișel de felendreș. NEGRUZZI, S. I 145.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Auritele lumi ale închipuirii. VLAHUȚĂ, O. A. 109.
        surse: DLRLC
      • În toată ziua el îi promitea că taina sufletului său își va avea sfîrșitul, că el o va lua de soție, că o soartă aurită o așteaptă. EMINESCU, N. 40.
        surse: DLRLC
      • Zînă drăgălașă cu glasul aurit. ALECSANDRI, P. A. 109.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi auri
    surse: DEX '98 DEX '09