12 definiții pentru au (conj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AU1 adv. interog., conj. 1. Adv. interog. (Înv.) Oare? 2. Conj. (Înv. și reg.) Sau, ori. – Lat. aut.

AU1 adv. interog., conj. 1. Adv. interog. (Înv.) Oare? 2. Conj. (Înv. și reg.) Sau, ori. – Lat. aut.

au1 [At: COD. VOR. 117/14 / E: ml aut] (Îvr) 1 c (Are; disjunctiv) Sau. 2 c (Leagă două noțiuni identice ca sens, deosebite ca formă) Sau mai exact... 3 c (Leagă două alternative, exprimând o nesiguranță în alegere) Ori poate... 4 c (Îcr ba) Exprimă alternativa între o afirmație și o negație. 5 c (Rep) Fie... fie... 6 c (Rep) Din două, una. 7 c (Rep) Într-un fel sau într-altul. 8 c (Îcr veri, oare) Exprimă îndoiala. 9 c (Rep; în interogații) Cere exprimarea clară a opțiunii interlocutorului. 10 c (Cnd) Sau dacă nu... 11 avn (Îc) ~-unde Oriunde. 12 avi (Scoate în evidență interogația) Oare? 13 avi (Precedând o interogativă negativă) E oare admisibil să...? 14 avi (Fals negativ) Doar nu vrei să susții că...? 15 avi Dar oare ce...? 16 avi (Îc) ~ doară Nu cumva crezi că...? 17 avi (Îae; rep) Sau și dacă... de asemenea dacă... 18 avi (Îae; rep) Și poate... sau poate... 19 avi (Îae) Poate fiindcă...

AU2 conj. (Învechit și popular; leagă membrele aceleiași propoziții sau membrele unei fraze, indicînd opoziția sau alternarea noțiunilor exprimate de ele) Sau, ori. Cine-i mai frumos, eu au femeia mea? SBIERA, P. 228. Nu știu dacă broaștele pot să mănînce mălaiul, au ba. ISPIRESCU, L. 180. Sub poală de codru verde Un focșor abia se vede; Nu știu focu-i potolit, Au de feciori ocolit; Nu știu patru au doisprece Șăd și frig la un berbece. HODOȘ, P. P. 201. ◊ (În întrebări) Cucuie, pasăre sură, Ce tot cînți la noi pe șură? Au ți-i foame, au ți-i sete, Au ți-i dor de codrul verde? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 122.

AU2 conj. (Înv. și pop.) Sau, ori. – Lat. aut.

au conj. 1. sau (rar întrebuințat); 2. oare? au nu știi? [Lat. AUT].

2) aŭ conj. (lat. aut, saŭ, orĭ; it. o, od, pv. o, oz. fr. pg. ou, sp. o). Rar. Saŭ, orĭ (disjunctiv): Aŭ tu, aŭ el. Oare (interogativ): Aŭ nu știĭ? Aŭ doară nu știĭ?

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

áu conj.1. Sau, ori. – 2. Oare? (particulă care introduce și întărește interogația). – Mr. au, ai. Lat. aut (Diez, I, 292; Pușcariu 165; Candrea-Dens., 114; REW 810; DAR); cf. alb. a, it., sp. o (sard. a), v. prov. o(z), fr. ou, port. ou. Primul sens este rar în limba actuală. Cel de al doilea are o anumită circulație actuală, deși limitată; a fost însă adoptat de limbajul poetic, ca termen consacrat pentru interogația emfatică.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

au, conj. – (înv.) Sau, ori: „…cine să o fure, preut au deacon, să fie (…) afurisit în veci, amin” (Bârlea, 1909: 166). – Moștenit din lat. aut (MDA).

Intrare: au (conj.)
au2 (conj.) conjuncție
conjuncție (I11)
  • au
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

auconjuncție

  • 1. învechit regional Ori, sau. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ori sau
    • format_quote Cine-i mai frumos, eu au femeia mea? SBIERA, P. 228. DLRLC
    • format_quote Nu știu dacă broaștele pot să mănînce mălaiul, au ba. ISPIRESCU, L. 180. DLRLC
    • format_quote Sub poală de codru verde Un focșor abia se vede; Nu știu focu-i potolit, Au de feciori ocolit; Nu știu patru au doisprece Șăd și frig la un berbece. HODOȘ, P. P. 201. DLRLC
    • format_quote (În întrebări) Cucuie, pasăre sură, Ce tot cînți la noi pe șură? Au ți-i foame, au ți-i sete, Au ți-i dor de codrul verde? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 122. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.