12 definiții pentru ataș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

atáș sn [At: LTR / V: sf / Pl: ~e / E: attache] Cutie metalică, pe una sau mai multe roți, cu formă aerodinamică, legată de un vehicul pentru a-i mări capacitatea de transport.

ATÁȘ, atașe, s. n. Anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă cu care se transportă obiecte sau persoane. [Pl. și: atașuri] – Din fr. attache „legătură”.

ATÁȘ, atașe, s. n. Anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă, cu care se transportă obiecte sau persoane. [Pl. și: atașuri] – Din fr. attache „legătură”.

ATÁȘ, atașe, s. n. Anexă de metal, de obicei de formă aerodinamică, legată de un vehicul cu motor, pentru a transporta pachete sau pasageri. Motocicletă cu ataș.

ATÁȘ, atașe, s. n. Anexă de metal legată de o motocicletă, pentru a transporta pachete sau persoane. – Fr. attache.

ATÁȘ s.n. Cutie metalică (cu formă aerodinamică) care se atașează mai ales la motocicletă. ♦ Piesă atașată la ceva. [Pl. -șe, -șuri. / < fr. attache].

ATÁȘ s. n. cutie metalică ce se atașează la o motocicletă. (< fr. attache)

ATÁȘ ~e n. Anexă de metal, prinsă de un vehicul (mai ales de motocicletă) și destinată transportului de persoane sau de încărcături. /<fr. attache


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ataș, atașe, s. n. fese de femeie

Intrare: ataș
ataș1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ataș
  • atașul
  • atașu‑
plural
  • atașe
  • atașele
genitiv-dativ singular
  • ataș
  • atașului
plural
  • atașe
  • atașelor
vocativ singular
plural
ataș2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ataș
  • atașul
  • atașu‑
plural
  • atașuri
  • atașurile
genitiv-dativ singular
  • ataș
  • atașului
plural
  • atașuri
  • atașurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ataș

  • 1. Anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă, cu care se transportă obiecte sau persoane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Motocicletă cu ataș.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Piesă atașată la ceva.
      surse: DN

etimologie: