10 definiții pentru atârnare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

atârnare sf [At: LB / Pl: ~nări / E: atârna] 1 Suspendare de ceva Si: (rar) atârnat1 (1), atârnătură (1). 2 (Fig) Nădăjduire în ceva Si: (rar) atârnat1 (2), atârnătură (2). 3 Agățare a ceva Si: (rar) atârnat1(3), atârnătură (3). 4 (Nob) Spânzurare. 5 Agățare cu mâinile de ceva Si: (rar) atârnat1 (5), atârnătură (5). 6 (Fig) Rugăminte stăruitoare Si: (rar) atârnat1 (6), atârnătură (6). 7 Aplecare sub o povară Si: (rar) atârnat1 (7), atârnătură (7). 8 (Rar) Apăsare a cuiva spre pământ Si: (rar) atârnat1 (8), atârnătură (8). 9 Greutate mare Si: (rar) atârnat1 (9), atârnătură (9). 10 Preț mare Si: (rar) atârnat1 (10), atârnătură (10). 11 Nehotărâre. 12 Lene. 13 Dependență. 14 Proveniență.

ATÂRNÁRE, atârnări, s. f. Acțiunea de a (se) atârna și rezultatul ei; dependență de cineva sau de ceva. – V. atârna.

ATÂRNÁRE, atârnări, s. f. Acțiunea de a (se) atârna și rezultatul ei; dependență de cineva sau de ceva. – V. atârna.

ATÂRNÁRE, atârnări, s. f. Acțiunea de a (se) atârna și rezultatul ei; agățare, suspendare; dependență de cineva sau de ceva.

atârnare f. 1. agățare, aninare; 2. supunere, dependență.

atîrnáre f. Agățare, aninare. Fig. Supunere, dependență: în atîrnarea cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

atârnáre s. f., g.-d. art. atârnắrii; pl. atârnắri

atârnáre s. f., g.-d. art. atârnării; pl. atârnări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ATÂRNÁRE s. 1. v. agățare. 2. v. dependență.

Atârnare ≠ independență, neatârnare

ATÎRNARE s. 1. agățare, agățat, atîrnat, prindere, prins, spînzurare, spînzurat, suspendare, (livr.) acroșaj, acroșare, (pop.) aninare, aninat. (~ unui obiect în cui.) 2. aservire, dependență, subordonare, supunere, (livr.) servitute. (Relații de ~ între două state.)

Intrare: atârnare
atârnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atârnare
  • atârnarea
plural
  • atârnări
  • atârnările
genitiv-dativ singular
  • atârnări
  • atârnării
plural
  • atârnări
  • atârnărilor
vocativ singular
plural

atârnare

etimologie:

  • vezi atârna
    surse: DEX '98 DEX '09