10 definiții pentru asignat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asignát1 sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr assignat] 1 Bancnotă franceză emisă în timpul Revoluției din 1789, destinată vânzării proprietăților naționale Si: asignație (2). 2 Nume dat bancnotei în trecut în unele țări.

ASIGNÁT, asignate, s. n. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări. – Din fr. assignat.

ASIGNÁT, asignate, s. n. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări. – Din fr. assignat.

ASIGNÁT s.n. Hârtie-monedă franceză, emisă în timpul revoluției din 1789. [< fr. assignat].

ASIGNÁT s. n. hârtie-monedă convertibilă în aur, garantată în ipotecă asupra domeniilor statului. (< fr. assignat)

asignat n. hârtie-monedă emisă în timpul Revoluțiunii franceze (dela 1790- 1796).

*asignát n., pl. e. (fr. assignat). Hîrtie-monetă (în timpu mariĭ revoluțiunĭ franceze) a căreĭ valoare era asignată pe bunurĭ naționale (1790-1796).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asignát s. n., pl. asignáte

asignát s. n., pl. asignáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASIGNÁT s. v. bancnotă, bilet de bancă, hârtie, hârtie-monedă.

asignat s. v. BANCNOTĂ. BILET DE BANCĂ. HÎRTIE. HÎRTIE-MONEDĂ.

Intrare: asignat (s.n.)
asignat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asignat
  • asignatul
  • asignatu‑
plural
  • asignate
  • asignatele
genitiv-dativ singular
  • asignat
  • asignatului
plural
  • asignate
  • asignatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asignat (s.n.)

  • 1. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Hârtie-monedă convertibilă în aur, garantată în ipotecă asupra domeniilor statului.
      surse: MDN '00
    • 1.1. Hârtie-monedă franceză, emisă în timpul revoluției din 1789.
      surse: DN

etimologie: