6 definiții pentru asezonare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASEZONÁRE, asezonări, s. f. (Livr.) Faptul de a asezona.V. asezona.

asezonare sf [At: DEX2 / Pl: ~nări / E: asezona] 1 Condimentare. 2 Operație care face ca un lucru să pară mai atractiv, mai deosebit, Si: asezonat1 (2).

ASEZONÁRE, asezonări, s. f. Faptul de a asezona.V. asezona.

ASEZONÁRE s.f. Acțiunea de a asezona și rezultatul ei. [< asezona].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asezonáre s. f., g.-d. art. asezonắrii; pl. asezonắri

asezonáre s. f., g. -d. art. asezonării; pl. asezonări

Intrare: asezonare
asezonare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asezonare
  • asezonarea
plural
  • asezonări
  • asezonările
genitiv-dativ singular
  • asezonări
  • asezonării
plural
  • asezonări
  • asezonărilor
vocativ singular
plural

asezonare

  • 1. livresc Faptul de a asezona.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi asezona
    surse: DEX '09 DEX '98 DN