10 definiții pentru asemălui asemelui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asemăluí [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 300/14 / V: asăm-, -mel- / Pzi: -esc / E: ns cf semălui] 1-2 vtr (Înv) A (se) asemăna. 3 vr (Îvr) A se contopi.

ASEMĂLUÍ, asemăluiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.; învechit și popular) 1. A stabili, a constata o asemănare între două sau mai multe lucruri sau ființe; a asemăna. 2. (Cu privire la un teren) A netezi, a nivela. – Variantă: asemeluí (ALECSANDRI, T. 1099) vb. IV.

ASEMĂLUÍ, asemăluiesc, vb. IV Tranz. (Înv. și reg.) 1. A asemăna. 2. A nivela un teren. [Var.: asemeluí vb. IV] – Din a3 + seamă.

asemăluì v. Mold. a asemăna: mă asemăluiește cu un steag AL. [Dela seamă cu sufixul ălui (cf. prețălui)].

asemelui v vz asemălui

ASEMELUÍ vb. IV v. asemălui.

ASEMELUÍ vb. IV. v. asemălui.

asemăluĭésc și asemuĭésc, V. sămuĭesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASEMĂLUÍ vb. v. apropia, asemăna, asemui, compara, netezi, nivela.

asemălui vb. v. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. COMPARA. NETEZI. NIVELA.

Intrare: asemălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asemălui
  • asemăluire
  • asemăluit
  • asemăluitu‑
  • asemăluind
  • asemăluindu‑
singular plural
  • asemăluiește
  • asemăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asemăluiesc
(să)
  • asemăluiesc
  • asemăluiam
  • asemăluii
  • asemăluisem
a II-a (tu)
  • asemăluiești
(să)
  • asemăluiești
  • asemăluiai
  • asemăluiși
  • asemăluiseși
a III-a (el, ea)
  • asemăluiește
(să)
  • asemăluiască
  • asemăluia
  • asemălui
  • asemăluise
plural I (noi)
  • asemăluim
(să)
  • asemăluim
  • asemăluiam
  • asemăluirăm
  • asemăluiserăm
  • asemăluisem
a II-a (voi)
  • asemăluiți
(să)
  • asemăluiți
  • asemăluiați
  • asemăluirăți
  • asemăluiserăți
  • asemăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • asemăluiesc
(să)
  • asemăluiască
  • asemăluiau
  • asemălui
  • asemăluiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asemelui
  • asemeluire
  • asemeluit
  • asemeluitu‑
  • asemeluind
  • asemeluindu‑
singular plural
  • asemeluiește
  • asemeluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asemeluiesc
(să)
  • asemeluiesc
  • asemeluiam
  • asemeluii
  • asemeluisem
a II-a (tu)
  • asemeluiești
(să)
  • asemeluiești
  • asemeluiai
  • asemeluiși
  • asemeluiseși
a III-a (el, ea)
  • asemeluiește
(să)
  • asemeluiască
  • asemeluia
  • asemelui
  • asemeluise
plural I (noi)
  • asemeluim
(să)
  • asemeluim
  • asemeluiam
  • asemeluirăm
  • asemeluiserăm
  • asemeluisem
a II-a (voi)
  • asemeluiți
(să)
  • asemeluiți
  • asemeluiați
  • asemeluirăți
  • asemeluiserăți
  • asemeluiseți
a III-a (ei, ele)
  • asemeluiesc
(să)
  • asemeluiască
  • asemeluiau
  • asemelui
  • asemeluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asemălui asemelui Moldova învechit popular

  • 1. A stabili, a constata o asemănare între două sau mai multe lucruri sau ființe.
    surse: DLRLC DLRM sinonime: asemăna
  • 2. Cu privire la un teren:
    surse: DLRLC DLRM sinonime: netezi nivela

etimologie:

  • a + seamă
    surse: DLRM