8 definiții pentru ascetică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASCÉTICĂ s. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele marilor asceți creștini. – Fr. ascétique (< gr.).

ASCÉTICĂ s.f. Ramură a teologiei care studiază viața și operele marilor asceți creștini. [< fr. ascétique, it. ascetica].

ascétic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ascétique] 1 a De ascet (1) Si: (Înv) pustnicesc, schimnicesc. 2 a Care aparține ascentismului (1). 3 a Ca un ascet (1) Si: (înv) pustnicesc, schimnicesc. 4 sf Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini.

ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismului. – Din fr. ascétique.

ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini. – Din fr. ascétique.

ASCÉTIC, -Ă I. adj. de ascet. II. s. f. ramură a teologiei care studiază viața și operele marilor asceți creștini. (< fr. ascétique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ascétică (ramură a teologiei) s. f., g.-d. art. ascéticii

ascétică s. f., g.-d. art. ascéticii

Intrare: ascetică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascetică
  • ascetica
plural
genitiv-dativ singular
  • ascetici
  • asceticii
plural
vocativ singular
plural

ascetică

  • 1. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismului.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: