arșin³ s [At: DA ms / Pl: ? / E: nct] (Reg) Lespede.

arșin² sn [At: LM / Pl: ~i / E: tc arșin] Jurubițe de tort ridicate pe rășchitor și răsucite în formă de spirală, care se coc și se prepară pentru țesut.

arșin¹ sm [At: CANTEMIR, I.I. I, 166 / Pl: ~i, (înv) ~uri / E: rs арщин^[1]] Veche unitate rusească de măsură pentru lungime, egală cu 0,711 m. Si: halep.

†ARȘIN sm. și (pl. -inuri) sn. 1 †Cot: ar arde pămîntul de 7 ~! (VOR.) ¶ 2 Un număr oare-care de jurubițe de tort (L. M.) [tc.].

ARȘIN, arșini, s. m. Veche unitate de măsură pentru lungimi, echivalentă cu 0,711 m.

ARȘIN, arșini, s. m. Veche unitate de lungime, egală cu 0,711 m. – Rus. aršin.

ARȘIN ~i m. Veche unitate de măsură pentru lungime, egală cu 0,711m. /<rus. arșin

ARȘIN s. m. (Mold.) Măsură de lungime de 0,711 m.; cot. Lumina capiștii în lung de 30 coți, iară în lat de 24 coți era, iară de înalt... 55 de arșini să măsura. CANTEMIR, IST. Etimologie: rus. aršin.

arșin m. cotul rusesc (azi în Dobrogea = 0,68 m.). [Turc. ARȘYN].

arșín m. (turc. aršin; rus. aršin). Dobr. Numele cotuluĭ rusesc și turcesc 0,68 m. S. n., pl. e. Un număr oare-care de jurubițe de tort.

arșin s. m., pl. arșini

arșin s. m., pl. arșini

arșin s. m., pl. arșini

arșin (-ne), s. n. – 1. Scul sau mănunchi de sculuri. – 2. Unitate de măsură egală cu 711 mm. – Mr. arșin, megl. arșǫn. Tc. arșin „vîrtelniță” (Șeineanu, II, 27); cf. alb. aršin, bg., sb., rus. aršin. Sensul 2 provine din rusă. Sec. XVIII, astăzi rar.