7 definiții pentru arzător (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arzător, ~oare [At: CORESI, PS. 5 / Pl: ~i, ~oare / E: arz (pzi al lui arde) + -ător] 1 a (Iuz) Inflamabil. 2 a Torid. 3 a (Fig) Înfocat. 4 a (Pex) Chinuitor. 5 a (Fig) Care cere o soluționare imediată. 6 sm Muncitor calificat care încinge cuptoarele. 7 sn Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderilor. 8 sn Focar.

ARZĂTÓR, -OÁRE, arzători, -oare, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care arde, care dogorește; fierbinte; torid. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare, de important). Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluție imediată, urgentă. Problemă arzătoare. II. S. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. III. S. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii. – Arde + suf. -ător.

ARZĂTÓR, -OÁRE, arzători, -oare, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care arde, care dogorește; fierbinte; torid. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare, de important). Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluție imediată, urgentă. Problemă arzătoare. II. S. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. III. S. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii. – Arde + suf. -ător.

ARZĂTÓR1, arzători, s. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici.

ARZĂTÓR2, arzători, s. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -(ă)tor.

ARZĂTÓR2 ~i m. Muncitor care aprinde cuptoarele la fabrici. /arz (a arde) + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arzătór1 adj. m., (persoană) s. m., pl. arzătóri; adj. f. sg. și pl. arzătoáre

arzătór adj. m.,(persoană) s. m., pl. arzătóri; f. sg. și pl. arzătoáre

Intrare: arzător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arzător
  • arzătorul
  • arzătoru‑
plural
  • arzători
  • arzătorii
genitiv-dativ singular
  • arzător
  • arzătorului
plural
  • arzători
  • arzătorilor
vocativ singular
  • arzătorule
plural
  • arzătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arzător (s.m.) arzătoare

  • 1. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Arde + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09