8 definiții pentru aruncat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARUNCÁT, -Ă, aruncați, -te, adj. 1. Care a fost trimis la o distanță oarecare, printr-o mișcare violentă. ♦ (Haltere; despre stil) Care constă în ridicarea halterei până la piept, apoi în înălțarea ei prin întinderea brațelor în sus. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la aruncat în finală. 2. Care a fost îndepărtat, lepădat ca nefolositor. – V. arunca.

aruncát1 sn [At: I. IONESCU, ap. HEM (1776) / Pl: ~uri / E: arunca] 1 (Pop) Semănat1. 2 (Îe) De-a ~ul (sau -ele) Joc în care copiii se întrec în azvârlirea de pietre. 3 (Îlav) Pe ~ e în dezordine. 4 (D. cai de călărie; îlav) La ~ e În galop. 5 (În credințe populare) Boală pricinuită de vrăji.

aruncat2, ~ă a [At: CORESI, ap. GCR / Pl: ~ați, ~e / E: arunca] 1 Care este trimis cu viteză la o distanță oarecare Si: azvârlit2. 2 Care este nefolositor, fără valoare Si: (pop) lepădat. 3 Risipit2. 4 (D. persoane) Izgonit. 5 (D. undițe, năvoade) Care este lansat în apă. 6 Semănat2. 7 (D. haltere) Care este ridicată până la piept, apoi înălțată brusc. 8 (Pop; îe) A fi – cu sorții A fi tras la sorți.

ARUNCÁT, -Ă, aruncați, -te, adj. 1. Care a fost trimis la o distanță oarecare, prinrt-o mișcare violentă. ♦ (Haltere; despre stil) Care constă în ridicarea halterei până la piept, apoi în înălțarea ei prin întinderea brațelor în sus. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la aruncat în finală. 2. Care a fost îndepărtat, lepădat ca nefolositor. – V. arunca.

aruncat n. 1. de aruncat, de lepădat; 2. aruncătură; pe aruncate, fără rândueală; 3. umbletul în fugă al calului.

aruncát, -ă adj. Azvîrlit. Pe aruncate, aruncînd: aicĭ nu merge pe aruncate, ci trebue să le așezĭ încet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aruncát adj. m., pl. aruncáți; f. sg. aruncátă, pl. aruncáte


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALEA IACTA EST (lat.) zarurile au fost aruncate – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, 32. Cuvintele lui Cezar la trecerea Rubiconului. Potrivit legilor Republicii nici un general roman, venind din nordul Italiei spre Roma, nu avea voie să treacă acest râu în fruntea armatei pe care o comanda. Indică o decizie irevocabilă, luată după îndelungi ezitări.

Intrare: aruncat
aruncat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aruncat
  • aruncatul
  • aruncatu‑
  • arunca
  • aruncata
plural
  • aruncați
  • aruncații
  • aruncate
  • aruncatele
genitiv-dativ singular
  • aruncat
  • aruncatului
  • aruncate
  • aruncatei
plural
  • aruncați
  • aruncaților
  • aruncate
  • aruncatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aruncat

  • 1. Care a fost trimis la o distanță oarecare, printr-o mișcare violentă.
    surse: DEX '09
    • 1.1. (Haltere; despre stil) Care constă în ridicarea halterei până la piept, apoi în înălțarea ei prin întinderea brațelor în sus.
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
  • 2. Care a fost îndepărtat, lepădat ca nefolositor.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi arunca
    surse: DEX '98 DEX '09