10 definiții pentru aruncător (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aruncător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: arunca + -(ă)tor] 1 a Care aruncă (15). 2 smf Țintaș. 3 smf (Înv; îs) ~ de vorbe Flecar. 4 sn (Înv) Proiector. 5 sn (Îs) ~ de flăcări Armă care aruncă lichid inflamabil. 6 sn (Spc) Dispozitiv, în cutia închizătorului armei de foc, care aruncă (15) tuburile cartușelor trase. 7 sn (Șîs ~ de mine) Brand. 8 sn Aparat. 9 sn (Înv; îs) ~ de apă Havuz. 10 smf Atlet specializat în probele de aruncare a discului, a suliței, a greutății etc.

ARUNCĂTÓR, -OÁRE, aruncători, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Atlet) specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc. 2. S. n. Armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc în aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate. 3. S. n. (În sintagma) Aruncător de spumă = dispozitiv de stingere a incendiilor care produce dioxid de carbon încorporat într-o masă spumoasă.- Arunca + suf. -ător.

ARUNCĂTÓR, -OÁRE, aruncători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Atlet specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc. 2. S. n. Armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc în aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate. – Arunca + suf. -ător.

ARUNCĂTÓR2, -OÁRE, aruncători, -oare, s. m. și f. Atlet specializat în aruncarea suliței, discului, greutății, ciocanului sau grenadei. [La Festival] mă voi întîlni din nou cu doi dintre cei mai buni aruncători de ciocan din lume. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2731.

ARUNCĂTÓR2, -OÁRE, aruncători, -oare, s. m. și f. Atlet specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc. – Din arunca + suf. -(ă)tor.

ARUNCĂTÓR1 ~i m. Sportiv specializat în probele de aruncare (a discului, suliței, greutății etc.). /a arunca + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aruncătór1 adj. m., s. m., pl. aruncătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. aruncătoáre

aruncătór adj. m., (persoană) s. m., pl. aruncătóri; f. sg. și pl. aruncătoáre


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

aruncător, aruncători, s. m. ochi

Intrare: aruncător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aruncător
  • aruncătorul
  • aruncătoru‑
plural
  • aruncători
  • aruncătorii
genitiv-dativ singular
  • aruncător
  • aruncătorului
plural
  • aruncători
  • aruncătorilor
vocativ singular
  • aruncătorule
plural
  • aruncătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aruncător, -oare aruncătoare aruncător (2)

  • 1. (Atlet) specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • [La Festival] mă voi întîlni din nou cu doi dintre cei mai buni aruncători de ciocan din lume. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2731.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Arunca + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98