14 definiții pentru arpegiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arpegiu sn [At: BACOVIA, O. 182 / P: ~gin / V: (înv) ~gio, ~ej / Pl: ~gii / E: it arpeggio] 1 Executare succesivă a notelor unui acord. 2 Semnul care se pune înaintea unui acord spre a arăta că trebuie executat ca arpegiu (1). 3 Înălțime a treptelor principale dintr-o gamă.

ARPÉGIU, arpegii, s. n. (Muz.) Executare succesivă a notelor unui acord; înălțime a treptelor principale dintr-o gamă. – Din it. arpeggio.

ARPÉGIU, arpegii, s. n. (Muz.) Executare succesivă a notelor unui acord; înălțime a treptelor principale dintr-o gamă. – Din it. arpeggio.

ARPÉGIU, arpegii, s. m. Mod de a produce sunetele unui acord în succesiune rapidă (ca la harpă), începînd cu tonul cel mai de jos sau (mai rar) de la acut la grav; acord executat în acest fel. Arpegiu în do major. ◊ (Poetic). Cu note delirante Ursuzul crivăț cearcă prin horn a lui arpegii. ANGHEL-IOSIF, C. M. 1 12.

ARPÉGIU, arpegii, s. n. (Muz.) Înlănțuirea treptelor principale dintr-o gamă; acord executat prin această înlănțuire. – It. arpeggio.

ARPÉGIU s.n. Acord melodic constând din înlănțuirea treptelor principale dintr-o gamă. [Pron. -giu. / < it. arpeggio].

ARPÉGIU s. n. intonare succesivă a sunetelor unui acord melodic, ascendent sau descendent. (< it. arpeggio)

ARPÉGIU ~i n. muz. Executare succesivă a notelor unui acord. [Sil. -giu] /<it. arpeggio

*arpégiŭ n. (it. arpeggio, d. arpa, arpă). Muz. Acord ale căruĭ sunete se succed foarte răpede unu după altu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arpégiu [giu pron. gĭu] s. n., art. arpégiul; pl. arpégii, art. arpégiile (-gi-i-)

arpégiu s. n. [-giu pron. -giu], art. arpégiul; pl.arpégii, art.arpégiile (sil. -gi-i-)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arpégiu (arpégii), s. n. – Executare succesivă a notelor unui acord. It. arpeggio.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

arpegiu (< it. arpeggio), intonarea succesivă a sunetelor unui acord* în sens ascendent sau descendent.

Intrare: arpegiu
  • pronunție: arpegĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arpegiu
  • arpegiul
  • arpegiu‑
plural
  • arpegii
  • arpegiile
genitiv-dativ singular
  • arpegiu
  • arpegiului
plural
  • arpegii
  • arpegiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arpegiu

  • 1. muzică Executare succesivă a notelor unui acord; înălțime a treptelor principale dintr-o gamă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Arpegiu în do major.
      surse: DLRLC
    • poetic Cu note delirante Ursuzul crivăț cearcă prin horn a lui arpegii. ANGHEL-IOSIF, C. M. 1 12.
      surse: DLRLC

etimologie: